Sâmbătă dimineața, la Librăria Erasmus din Sibiu, s-a lansat „Viața cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi și rânduieli la sașii din Criț”, al treilea volum din trilogia Ruxandrei Hurezean dedicată acestui sat săsesc din Transilvania. Evenimentul a strâns o sală plină și a generat, în zilele următoare, un ecou de presă foarte bogat pentru o lansare de carte: publicații locale din Sibiu, presă culturală și agenții naționale au scris, aproape la unison, despre aceeași poveste și despre aceeași eroină a ei.

Vedeta presei: o femeie de 104 ani

Dincolo de carte, evenimentul a avut, în relatările presei, un personaj care a eclipsat aproape tot restul: Sofia Folberth, „Tante Fichen”, cea care a inspirat întreaga trilogie și care a participat la lansare cu doar câteva zile înainte de a împlini 104 ani.

Radio București FM a notat că doamna Sofia nu e doar eroina cărților, ci chiar păstrătoarea istoriei satului și martora vieții sașilor din Transilvania în ultimul secol. Publicația a reconstituit și povestea originii presei comunitare din Criț: Sofia Folberth a mărturisit cum, împreună cu răsposatul ei văr ei, Wilhelm „Willy” Folberth, a pus bazele unei publicații lunare după ce au descoperit arhivele bisericii din sat, abandonate în comunism – inițial doar două foi scrise la mașină.

Sibiu Independent a păstrat un alt moment al serii, relatat de Robert Schwartz despre felul în care doamna Sofia povestește: ai impresia că i-ai ascultat deja toate poveștile, dar la următoarea întâlnire vine mereu cu una nouă, pe care nu o știai. Aceeași sursă a păstrat motto-ul devenit emblematic al proiectului, rostit chiar de Sofia Folberth: „Doar ce e scris există!”

Teza cărții, repetată în aproape toate relatările

Indiferent de publicație, miezul cărții a fost redat aproape identic: în Criț, statutul social nu venea din etnie, ci din meserie și din priceperea fiecăruia. Ziarul Faclia a reținut explicația directă a autoarei, potrivit căreia integrarea nu era o idee declarată sau impusă de o ideologie a toleranței, ci o nevoie practică a fiecăruia de celălalt. Aceeași idee a fost reluată, în formulări apropiate, de agenția News.ro, SibiuNews și de Stiripesurse – fiecare insistând pe felul în care volumul „pune sub semnul întrebării tot discursul naționalist din spațiul public” contemporan.

O pitorească ilustrare a acestei teze, reluată de mai multe publicații, este povestea numelui de familie „Munteanu”: primii români stabiliți în sat au primit acest nume după ce singurul cuvânt pe care sătenii sași l-au înțeles de la ciobanii nou-veniți a fost „munte”.

Doi invitați, două perspective complementare

Cei doi invitați ai serii au adus, în relatările presei, unghiuri diferite asupra aceleiași concluzii. Robert Schwartz, președintele-director general al Radiodifuziunii Române și prefațatorul volumului, a vorbit despre Criț ca despre un model istoric al spiritului european: potrivit SibiuNews, multiculturalitatea satului „a fost preluată, evident, de Bruxelles, de Strasbourg”, cu mult înainte ca instituțiile europene să o teoretizeze. Schwartz a legat această normalitate de nevoia actuală de repere, într-un context politic pe care l-a descris drept fragmentat.

Liane Iunesch, conferențiar universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a privit volumul din perspectiva didacticii limbii germane și l-a descris, potrivit Sibiu Independent, ca un „caleidoscop” al vieții comunitare din Transilvania, adăugând că diversitatea reprezintă bogăție, nu o sursă de conflict.

O carte despre migrație, scrisă cu un secol în urmă

Mai multe publicații au remarcat și un fir secundar al cărții, surprinzător de actual: migrația economică nu e un fenomen al prezentului. Crițenii plecau în America la începutul secolului trecut, trimiteau bani acasă pentru biserică sau pentru casă, și se întorceau – un tipar pe care Radio București FM l-a pus în oglindă directă cu situația românilor care muncesc azi în străinătate. Volumul mai amintește și de comunitatea italienilor stabiliți temporar în Criț, ale cărei parmezan și unt ajungeau, potrivit relatărilor, la Casa Regală din București.

De ce contează acest ecou

Pentru o carte despre un sat de câteva sute de locuitori, o asemenea acoperire – de la presa locală sibiană la agenții și posturi naționale – nu e deloc obișnuită. Ea confirmă, de fapt, chiar teza pe care Robert Schwartz a formulat-o la eveniment: poveștile din Criț nu sunt un exercițiu de nostalgie locală, ci un argument cu relevanță națională și europeană, exact în momentul în care discuțiile despre identitate și convețuire devin tot mai polarizate.

Volumul „Viața cu celălalt” a fost publicat la Editura Presa Universitară Clujeană, cu sprijinul Fundației Michael Schmidt, și încheie trilogia începută cu „Criț, istoria, poveștile și viața unui sat de sași” și „Vecinătăți la sașii din Criț”.