Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!

Moștenirea lui Emil Boc la Cluj s-a împărțit între Primărie și Consiliul județean. Cînd amîndoi – Tișe și Apostu – au cîștigat alegerile, în 2009, și s-au instalat în funcții, opoziția s-a arătat îngrozită: va fi dictatură portocalie la Cluj!

Ei bine, cei doi colegi de partid care stăpîneau orașul și județul, nu se înțeleg. Rivalitatea dintre ei era cunoscută de mai bine de un an. Acum a răbufnit, iar Alin Tișe și-a dat demisia din funcțiile de la partid. Nu s-au înțeles pe mega-investiția de la stadion. S-au mai certat ei și pe alte investiții. Rivalitatea dintre cei doi nu a fost soluționată de Emil Boc, tocmai pentru că nu a putut tăia cuplul cu sabia. Unul îi e fin și vechi prieten, iar celălalt, mîna dreaptă cît a fost în Primărie.

Citește în continuare „Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!”

Cum am devenit prietenă cu Fier Forjat

Ce chestie și Facebook-ul ăsta! Nu încetez sa ma minunez cîți îmi cer zilnic, prietenia. Azi am devenit prietenă cu Fier Forjat. Cu Institutul Diplomatic și cu gara din Pașcani. Dar cea mai dragă prietenă îmi este o vilă din București. Mi se pare mișto.

Să nu uit Scările interioare și nici Copiii bine crescuți. Ei îmi sînt prieteni mai de demult, adică de o săptămîna, chiar. Cred că am și o prietenie înaintată cu Ghidul Moldovei, dar și cu o Companie de zboruri interne. Ieri m-am împrietenit cu un colier de perler și cu o agenție de plăți. Se întîmplă repede, să știți. Nu mai e ca altă dată să faci cunoștiință azi și să te tooot conversezi pînă te faci prieten cu cineva. Nu, îi ceri prietenia lui Victor Ponta, imediat ți-o dă. Și Toader Paleologu, ce să mai vorbim de Ecaterina Andronescu. Prieteniile se leagă șnur, de la Anvelope Oradea la Butoaie de sticlă Satu Mare și Teatrul Mic, toți sînt legați printr-o prietenie la minut.

Mă întreb cum va fi de Crăciun sau de Paști. Ce să-i scriu Gării din Pașcani? Dar Scării interioare? „Dragă prietenă îți urez de Crăciun…” Sau lui Fier Forjan, ce-i scriu…? Mai interesant va fi ce-mi scriu ei mie.

Dar dacă le trece prin cap prietenilor mei cei noi, să vină de ziua mea, la mine? Vă dați seama? Am dat eu fursecuri la vecini, dar la toată gara din Pașcani nu cred că fac față!

Ariel Sharon din Răchițele

Știți cum arată Ariel Sharon după cinci ani de comă? Nu, dar un artist berlinez l-a modelat în ceară pe patul spitalului, așa cum era el cînd trăia cu adevărat. Așa ni-l amintim și noi.

De cele mai multe ori, imaginea pe care o stochează omenirea despre un om, o artă, un loc, un obicei este mai tare ca realitatea însăși, face parte din tezaurul ei și folosește cînd te aștepți mai puțin.

Așa cum Mugur Isărescu a chemat ziariștii în beciurile BNR să le arate tezaurul României, experții de la Centrul de Conservare a Tradițiilor din Cluj îi cheamă acum să vadă tezaurul din Munții Apuseni. De ce-ar fi o exagerare? Nu vom ști niciodată care aur e mai tare pe piața de valori!

Citește în continuare „Ariel Sharon din Răchițele”

Presa după stenograme. Între revoltă și interes

Comentariile post-stenograme arată cam cum se poziționează fiecare autor în funcție de ce are de apărat. Văd, de exemplu, o teorie care aruncă problema într-o altă zonă decît cea corectă în acestă discuție, aceea a procurorilor. Cît de relevante sînt stenogramele pentru caz este întrebarea în spatele căreia s-au încolonat mulți.

Nu, nu este corect să invocăm irelevanța acestor stenograme pentru cazul judiciar, pentru dosarul Vîntu și să acuzăm publicarea lor. Noi, cei care discutăm despre stenograme sîntem jurnaliști, nu judecători. Poate că procurorii au greșit, poate sînt incompetenți sau rău intenționați. Dar este altă discuție. Justiția trebuie să sancționeze abuzul judiciar.

Citește în continuare „Presa după stenograme. Între revoltă și interes”

Cinematecă TIFF la Cluj-Napoca

Festivalul Internaţional de Film Transilvania organizează în perioada 21 octombrie- 23 decembrie 2010 Cinemateca TIFF pentru publicul clujean. În fiecare joi seară, de la ora 20, la Cinema Arta din Cluj-Napoca vor fi proiectate cele mai de top producţii prezentate până acum la TIFF.

Deschiderea primei ediţii a Cinematecii TIFF va avea loc joi, 21 octombrie, prin proiecţia unui film care s-a aflat în topul preferinţelor cinefililor la cea de-a noua ediţie TIFF, fiind recompensat cu Premiul Publicului: Graşii, în regia lui Daniel Sánchez Arévalo. Acţiunea filmului este concentrată în jurul a cinci poveşti despre persoane supraponderale într-un mediu comun: terapia de grup. Un loc unde oamenii nu se aşteaptă să scape de kilograme, ci să afle de ce le tot pun. La proiecţia filmului ce marchează deschiderea Cinematecii de la Arta va fi prezent şi Directorul TIFF, Tudor Giurgiu.

Comunicat de presă TIFF

Prețul plătit ca să fii un om liber

Subiectul stenogramelor s-a întors pe toate fețele, iar cititorii au putut să înțeleagă chiar și singuri cam cum stau lucrurile.

Concluzia: în presa românească, tot felul de cîrnățari au murdărit locul și au terfelit această meserie. Ca să facă bani, să cîștige putere, să se dea mari, să construiască palate.

Nu ne uimește Vîntu, știam ce personaj este. Dar ne miră unii dintre băieții curăței, din new media, care au dus și în acestă zonă apucăturile unei prese primitive. Sînt cîteva dezamăgiri notabile.

Dar, trebuie să vă mărturisesc propria mea experiență pentru că sigur ajută la înțelegerea fenomenului.

Citește în continuare „Prețul plătit ca să fii un om liber”

Jaguar, GPS, guvernul Isărescu și Trilaterala de toamnă

Săptămîna s-a deschis brusc, cu două întrebări majore. Una vine din mediile de presă românești și cealaltă de la mama mea. Amîndouă, în mod paradoxal se întîlnesc și au un sens comun. Poate chiar un răspuns comun. Pe care îl dă un prieten cinic al nostru, eseistul Claude Karnoouh.

Unu. Trilaterala de toamnă, și toată lumea se întreabă de ce s-a întîlnit pentru prima dată în istoria ei la București, sub patronajul lui Mugur Isărescu. Această organizație semiocultă este suspectată că alături de Clubul Bilderberg și masoni, ar conduce lumea. Probabil că o și conduce, dar ce nu ar trebui să acceptăm noi, presa și societatea civilă, opinia publică este faptul că își desfășoară lucrările în secret, fără accesul presei. Ba mai mult, au ajuns la un asemenea grad de sfidare a dreptului popoarelor la a ști ce se discută pe seama lor, încît întrunirile nu mai sînt cu totul secrete, participanții zîmbesc spre camerele de luat vederi, poartă ecuson și intră în sala de conferințe ca la parlamentul european. Apoi închid ușile de sticlă.

Dar să ne amintim că președintele Traian Băsescu Citește în continuare „Jaguar, GPS, guvernul Isărescu și Trilaterala de toamnă”