Categorie: Bloc notes

De ce presa de blog cîștigă teren. Un experiment care trebuia trăit

După 20 de ani de presă pe la diferite ziare, site-uri, radiouri, adică o presă instituționalizată, ca să zic așa, am trecut și la presa „personalizată”, așa cum este cea de blog. Anul trecut, pe vremea aceasta, a apărut Gazetino. Scrisul pe blog e un fel de „artă pentru artă”, un examen foarte greu, pe care-l trăiești numai dacă vrei. E un experiment pe care-l faci punînd în joc toate resursele tale, nimic altceva.

Jurnalistul de blog se află în situația unui om liber, liber să-și asume el, și nu ziarul sau altă organizație din care el să fie doar o rotiță, propria conduită, informațiile livrate, judecata critică, atitudinea.

Este doar el, cititorii și Dumnezeu.

Citește mai departe!

Scuze, Alteță, dar era atît de frumos… că nu ne-am putut abține!

Poate că singurul om de pe pămîntul acesta care s-a dat jos din pat, gratis, pentru România, a fost Prințul Charles. El, săracul, a înțeles ce noi n-am reușit, a văzut în pădurile, cîmpurile și ogrăzile țăranilor ce noi nu vedeam, a intuit comorile pe care stăm ca fleții și ni le-a arătat nouă și lumii întregi, fără ca pentru asta să ceară ceva, să primească ceva sau să aibă un cîștig de aici.

Cum noi sîntem, însă, însetați de speranță, am proiectat rapid dorințele noastre într-un scenariu fabulos, în care prințul Angliei nu doar că vine și o trezește pe Albă ca Zăpada, dar o și cere de nevastă. Rămâne astfel Regele României și trăiesc fericiți pînă la adînci bătrîneți.

Nu-i putem condamna pe colegii noștri care au lansat visul pe orbita lumii, poate că de data asta au pus în el toată fărîma de speranță pe care o mai aveau și ei. Sigur, au mai fost și cîteva zvonuri, dar ele nu puteau fi serios luate în calcul dacă nu găseau în inimile noastre vlăguite de neiubire o sete grozavă de a iubi pe cineva: pe Prințul care ne salvează!

Citește mai departe!

Miracolul și broasca rîioasă. Țara cu tot mai multe VIP-uri și tot mai puțini oameni

Ti se îndeasă zilnic pe gît cîte o broască rîioasă dimineața, pe stomacul gol, matinal. Alta la prînz și una seara, cînd deja nu mai poți, sufocat de rîia lor. Ți se apleacă! Asculți azi, asculți mîine, toate realitățile astea încep să te scîrbescă, să nu le mai poți înghiți, pentru că ele sînt livrate agresiv, fără explicația inteligibilă, care măcar le facă mai ușor de alunecat pe gît, și fără ca tu să fi cerut respectivul tratament.

Dar poate că omul mai vrea și altceva! La asta nu s-a gîndit nimeni? Poate că lumea e mai mare și poate că istoria, culmea, nu se scrie la breaking-news.

Citește în continuare „Miracolul și broasca rîioasă. Țara cu tot mai multe VIP-uri și tot mai puțini oameni” →

Gîndul unei zile gri

În politică, la fel ca și în presă, afaceri sau mai știu eu ce, cu proștii nu poți face treabă bună. Cu ei pierzi oricum.

Cu deștepții e mai greu, dar poți să și cîștigi. Cu proștii însă, nu cîștigi niciodată!

Parchetul a fost sesizat împotriva parlamentarilor „pianiști”

Dacă parlamentarilor le este greu să ajungă în Parlament, la serviciu, Institutul pentru Politici Publice vrea să le ușureze viața! Să nu mai fie nevoiți la efortul ăsta!

Citește în continuare „Parchetul a fost sesizat împotriva parlamentarilor „pianiști”” →

Anturajul lui Boc și mafia din lumea a treia. Ce s-a întîmplat?

Motivarea arestării primarului de Cluj (vezi aici), Sorin Apostu arată ca desprinsă dintr-un roman despre lumea coruptă a Americii de Sud. (Am citit recent o carte relevantă pentru acest subiect, „Orașe corupte”, v-o recomand!)

Aflăm din cele 17 pagini ale motivării procurorilor că primarul acestui oraș de elită (știți, Clujul candidează pentru capitala culturală a Europei?!), el însuși profesor universitar, avea relații dubioase, lua șpagă pînă și de la oamenii cu lubenițe, se îmbrăca pe banii unor clienți sau se distra în concedii pe banii lor. Vorbea la telefon din parcări, negocia șpaga, avea un anturaj la rîndul lui șpăgar, aflăm, așadar, că erau o clică de profitori.

Citește mai departe!

Șpagă à la Cluj. Cît de greu se ajunge la „number one” și pentru cît nu se dau ei jos din pat!

Astăzi s-a dat publicității o înregistarre a convorbirilor dintre un inculpat din lotul Apostu și un prieten al său, care dorea mijlocirea obținerii unor bani din rezerva guvernului. 10% i se răspunde, pentru că e greu să ajungi la number one, sînt oameni cu anumite valori! (aici e vorba de bani, v-ați prins!).

Călin Stoia (în transcript: S.C.M.) este reținut pentru că i-ar fi dat șpagă primarului Apostu 45 de mii de euro. Asociatul lui, Călin Vereș spune că Stoia era prieten bun cu Apostu de cîțiva ani.

Vedeți mai jos discuția, e relevantă pentru lumea în care trăim.

Citește în continuare „Șpagă à la Cluj. Cît de greu se ajunge la „number one” și pentru cît nu se dau ei jos din pat!” →