Poza unei zile aparent senine. E ziua lui „Deșteaptă-te, române!”

Astăzi e ziua de naștere a lui Andrei Mureșanu, autorul imnului nostru, Deșteaptă-te române!

Bun, și cum să facă românul ca să se deștepte? Că nu mai știe cum s-o dea!

Cozmin Gușă îl laudă pe Băsescu, zice că e cel mai bun. Acum un an zicea că e toxic. Măi!?

Costi Rogozanu e sceptic rău, nu mai crede nici în tehnocrați, ce să ne facă și ăștia!

Citește mai departe!

Prințul Charles ne dă un deget, iar noi îi luăm mîna toată. Cum se fac oficialitățile din Deva de rîsul lumii

Sîmbătă, la Deva, prefectul, președintele Consiliului Județean și alți oficiali de-ai locului au dezvelit bustul unui principe de pe la 1600, plantat în fața prefecturii. Firește, noul bust de criză se înscrie în seria monumentelor exotice care definesc deja orașul Deva. Recent, primarul orașului a inaugurat o statuie a unui indian pe un cal, pentru că indienii sau cowoboy-i au fost slăbiciunea din copilărie a primarului.

Ei bine, de sîmbătă au și bustul unui principe despre care ei au socotit că ar fi bine să-l lipească și pe el de Prințul Charles, ca să le fie și lor de folos. Au scotocit, dar nu prea mult, pentru că demonstrația se dovedește străvezie oricum, să-i găsească și alți ascendenți sub ramura arborelui genealogic a contesei Rhedey și au chemat presa, căreia i-au împuiat capul cu asta.

Citește mai departe!

Cazul Apostu. Cum s-a putut ajunge aici?

1. Cu o opoziție slabă sau mînjită ea însăși. Înclin să cred că e mînjită. Fiecare dintre consilierii ce ar trebui să facă opoziție, capătă ce vrea, niște favoruri și tace, închide ochii. Altfel, simpla privire aruncată peste contractele Primăriei ar fi trebuit să te scoale din mormînt.

Citește mai departe!

Efectul Apostu în politica românescă. Vezi unde duc firele anchetei și cine este vizat

Ce s-a întîmplat ieri la Cluj a lăsat cu gura căscată cam pe toată lumea. De ce, pentru cine, dar mai ales, cine lovește pe cine? O primă remarcă ar fi că „deranjul” creat este prea mare pentru a fi vorba doar de un primar, fie el și de la Cluj. Așadar, de ce e altfel?

Mai jos, puteți citi informații apărute în ultimii ani în presa românescă, destul de lămuritoare în scandalul de la Cluj.

Veți vedea astfel unde pot duce ițele cazului Apostu și cam ce implicații politice poate avea reținerea primarului Sorin Apostu de către procurorii DNA în cercetarea următoarelor dosare: camerele de supraveghere instalate de Electrogrup, drumurile asfaltate de Kiat și Diferit, curățenia orașului făcută de Brantner.

Citește mai departe!

România așa cum este. Reportajul îl găsiți în Mesagerul de săptămîna aceasta

V-am spus că săptămîna trecută am umblat pe drumuri transilvane, am făcut o documentare pentru cîteva reportaje. Primul a apărut astăzi, în Mesagerul. Mă rog, i-aș zice transilvan, dacă s-ar putea.

Citește în continuare „România așa cum este. Reportajul îl găsiți în Mesagerul de săptămîna aceasta”

Despre greci, fără mînie

Elena Udrea spune că Papandreou este vinovat de criza grecească, pentru că este populist, europenii fac bancuri pe internet și spun că vinovați sînt grecii pentru că ar fi puturoși. FMI crede că de vină e guvernul, în toată slăbiciunea și inconsecvența lui.

Statisticile însă spun și ele ceva important. Un studiu dat publicității acum o jumătate de an arăta că grecii muncesc cel mai mult decît germanii, contrazicînd și bancurile și declarațiile cancelarului german.

Studiul, bazat pe rapoartele OECD şi pe datele Eurostat, dezvăluie că durata de muncă a unui german este de 1.390 de ore pe an, adică substanţial mai mică decât a unui grec (2.119 ore), a unui portughez (1.719 ore) sau a unui spaniol (1.654 ore). Un francez lucrează 1.554 de ore pe an, potrivit studiului.

Citește mai mult!

Caută-i pe cei buni, evită-i pe cei răi. Întîlniri care să te schimbe

Pe mine, întîlnirile m-au schimbat și în bine și în rău. De pildă, sînt întîlniri pe care de la o vreme le evit, nu-mi aduc nimic nou, sau poate doar un pic de rău. Sînt personaje care, atunci cînd au ocazia, mă atacă în public pentru articolele pe care le scriu. Și nu oricum, ci cu insinuări josnice. Prin urmare, oricît e mică sau de mare ar fi lumea noastră, încerc să iau de la ea numai ce-mi aduce un plus de cunoaștere sau de orice, dar un plus.

Citește mai departe!