Categorie: Analiză

Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Emil Boc. Și încă unul – hai doi – mușchetari

Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.

Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.

Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.

Citește mai departe!

Reflecții. Cum a trecut Clujul de la beneficiar de putere la cetate asediată din toate părțile

Notă: Nu cred că există iubire față de un loc unde apuci să trăiești,
dacă nu există și ură. Ură față de rău, față de urît, față de dezordine,
îngîmfare, hoție, lăcomie. Ură față de nedreptate. Abia după ce vei
lupta cu ce urăști, vei ști ce iubești.

De la Gara de Nord pînă în centrul Capitalei, un taximetrist mă dojenește într-una: veniți de la Cluj? Voi ne-ați mîncat banii de la Caritas, voi ne-ați dat pacostea de premier, voi mai aveți tupeul să vă dați mari? Cînd vă aud cu Paté Ardeal, îmi vine să vărs! Nu mai aveți dreptul să ne dați lecții, v-ați mîncat creditu’! Gata!

Firește, i-aș spune că și Capitala a mîncat banii Ardealului, dacă ar mai fi nevoie. Doar că mașina cade într-o groapă și omul începe să-l înjure pe Oprescu, care a băgat un milion de euro pe kilometru de stradă doar pentru reparații. Vă dați seama, doamnă, ce hoți, ce nemernici? E plină țara de ei! Mă întorc la gîndurile mele și tac.

Citește mai departe!

Schimbare totală la școala care a condus România

ANUNȚ: Vineri, la ora 21, dezbatere cu doi dintre candidați la Transilvania Live. Dacă aveți întrebări, puteți să le formulați la comentarii.

Universitatea Babeș-Bolyai n-a fost doar o școală pentru tinerii studenți veniți la Cluj să se facă profesori, avocați sau contabili. A jucat un rol mai important în societatea românescă. A furnizat oameni și curente de gîndire spre nivelurile cele mai înalte de conducere a țării.

În ultimii 20 de ani s-a dovedit a fi un rezervor de cadre de partid, de funcționari de stat,de miniștri, ambasadori și consilieri politici. Este locul de unde au plecat la fiecare schimbare de gardă politică și cîțiva oameni în structurile de putere de la București. Liviu Maior, Andrei Marga, Vasile Pușcaș, Vasile Dancu, Mircea Miclea, Emil Boc, Cătălin Baba, Liviu Radu, iar lista ar putea continua. Sînt oameni pe care UBB i-a furnizat Bucureștiului și pentru care România se uită astăzi cu sentimente împărțite spre „școala de la Cluj”.

Citește în continuare „Schimbare totală la școala care a condus România” →

Politica ar trebui să facă un pas înapoi: eliberați statul captiv!

Puterea a priceput un mesaj important trimis de manifestanții din piață: România este scîrbită de întreaga clasă politică.

Prin urmare, PDL și-a retras oamenii vechii gărzi din prim plan, inclusiv pe primul ministru. Au venit cu nume noi, sugerînd începutul unei noi clase politice. Evident, discutabilă nașterea acesteia, dar, groso modo, așa pot fi intepretate lucrurile și asta este în avantajul PDL.

Dar de ce este lumea scîrbită de toată clasa politică? Dacă mergem mai în profunzime, putem spune că impresia pregnantă pe care au lăsat-o toți a fost aceea că au acaparat statul, l-au luat prizonier și-l storc de bani și privilegii pentru casta lor politică, transpartinică.

Doar pentru că au făcut acest lucru au putut fura, minți, înșela, abuza de încrederea și resursele țării. Ei au luat statul prizonier. Și PSD și PNL și PDL și UDMR au participat la această captură. Tocmai pentru că au făcut-o toți, au reușit să sufoce statul și au adus societatea la exasperare.

Citește mai departe!

Exclus de la o nouă candidatură, Andrei Marga atacă. Vezi ce spune despre candidați și programele lor UPDATE: Vezi și replica lui I.- A. Pop

Andrei Marga a condus UBB timp de peste 20 de ani. Legal, nu mai poate candida la încă un mandat de rector al UBB pentru că are deja două mandate consecutive și mai multe neconsecutive, dar are și vîrsta de pensionare. Domnia sa consideră că legea care nu-i mai permite o nouă candidatură este un abuz și promite să o modifice dacă situația politică îi va da posibilitatea.

Iată ce spune într-un comunicat remis presei, despre programele candidaților la funcția de rector.

Citește mai departe!

Ministerul Educației interzice reținerea automată a cotizației sindicale din salariul dascălilor. Dascăl: Nu mi-au spus niciodată ce fac cu banii noștri!

Iată că Ministerul Educației se trezește și ia măsuri, interzice reținerea cotizației pentru sindicat în mod automat din salariul dascălilor. Acest lucru era nefiresc și denatura relația cotizant-sindicat. Sindicatul se impunea prin această formă de reținere ca o obligație firescă, nu mai era nevoie de convingere, de discuții cu dascălii, banii veneau în conturile lor ca pe țeavă.

Vedeți aici despre ce sume era vorba.

Dar, ca să vedeți cîtă dreptate are ministerul să facă acest lucru, am să vă povestesc propria mea experiență cu un sindicalist și un profesor pe această temă.

Citește mai departe!

Pe cine va schimba actuala criză politică? Și cîteva lucruri despre care nu se prea vorbește

O seară de ianuarie, întunecată și rece. În piață, cîteva zeci de oameni strigă, obosiți, lozincile zilei. Despre minciună, trădare, dezamăgire. Rar, că au cam înghețat, mai cîntă cîte o strofă din imn. Studenții sînt cei mai rezistenți. Ei se entuziasmează, cred în ce spun, chiar și atunci cînd bîjbîie și e clar că sînt cei mai tenace. Își spun, de cîteva zile încoace, tinerii mînioși. Sînt supărați pe întreaga clasă politică, de la ei apornit lozinca: PDL-USL, aceeași mizerie!, lozincă care a făcut carieră în București.

La cîteva sute de metri mai sus, pe strada Kogălniceanu, sub cupola de sticlă a unui restaurant construit de universitate pentru sindrofiile ei, oamenii de afaceri de limbă germană s-au adunat ca de început de an, să-și spună La mulți ani!

Ar trebui să-i admirăm. Ei continuă să muncescă. Și ei, și oamenii de afaceri români, arabi, chinezi, olandezi sau italieni au, ca noi, dorința de a reveni la viața de dinainte, la piața de dinainte, la succesul și profitul de dinainte de „apocalipsă”. La viața lor așa cum o știau. Și pentru asta trag în fiecare zi.

Citește mai departe!