Ioana Mădălina Miron, Nationalism and Xenophobia in Post-Soviet Russia: Skinhead and Nashi Movements, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2026, 280 p., ISBN 978-606-37-2887-7
Există cărți care apar la momentul potrivit nu pentru că autorii lor ar fi căutat actualitatea, ci pentru că subiectul ales refuză să devină istorie. Volumul semnat de Ioana Mădălina Miron și apărut în primăvara acestui an la Presa Universitară Clujeană este, fără îndoială, una dintre ele. Publicat în contextul în care Rusia lui Putin continuă să fie protagonista unui război de agresiune cu profunde resorturi identitare, Nationalism and Xenophobia in Post-Soviet Russia: Skinhead and Nashi Movements vine să ofere instrumentele analitice de care publicul academic și cel informat au nevoie pentru a înțelege nu doar evenimentele, ci structurile subterane care le-au făcut posibile.
Miza declarată a volumului este dublă: pe de o parte, examinarea a două mișcări de tineret aparent contrare – skinhead-ii naționaliști radicali și organizația pro-Kremlin Nași (Ai Noștri) –, iar pe de altă parte, situarea acestora în cadrul unei traiecte istorice mai lungi a naționalismului rus. De la doctrina țaristă a „Ortodoxiei, Autocrației și Naționalității” până la patriotismul sovietic și crizele identitare post-1991, autoarea urmărește modul în care cultura politică rusă a reconfigurat, ciclic și obsesiv, relația dintre stat, națiune și popor. Concluzia implicită, construită pas cu pas pe parcursul celor patru capitole, este că naționalismul rus nu este o criză accidentală, ci o constantă structurală.
Arhitectura cărții este riguroasă. Primul capitol se ocupă de clarificarea conceptuală – o operație necesară și deloc facilă într-un domeniu în care termenii „naționalism” și „xenofobia” circulă cu sensuri adesea negociate ideologic. Autoarea acordă o atenție deosebită specificului rusesc: termenul narod (народ), conceptul de russkaia ideia (русская идея) și noțiunea de russkost’ (русскость) sunt disecate cu acribie, arătând că substanța ideologică a naționalismului rus nu poate fi înțeleasă prin simple transpoziții din lexicul occidental. Al doilea capitol realizează o cartografie istorică a naționalismului rus, de la slavofili și panslaviști, trecând prin Sutele Negre, bolșevismul național și politica korenizațiia, până la naționalismul extremist al perioadei post-sovietice și ideologia „Lumii Ruse” (Русский Мир) din epoca Putin.
Miezul analitic al cărții îl formează capitolele trei și patru, dedicate mișcărilor skinhead și, respectiv, Nași. Autoarea refuză tentația de a le trata separat, ca fenomene izolate, și propune în schimb o lectură care scoate la iveală terenul ideologic comun: centralitatea națiunii, construcția dușmanului intern și extern, dihotomia Noi/Ei. Skinhead-ii ruși, emergenți în haosul social al anilor ’90, au transformat o subcultură de import în vehicul al mobilizării naționaliste radicale, îmbinând mitologii ariene cu anxietăți locale legate de dezintegrarea teritorială și declinul post-imperial. Nași, apărut în mijlocul anilor 2000 ca răspuns al Kremlinului la „revoluțiile colorate”, a adoptat o strategie diferită: patriotism gestionat, tabere de vară la lacul Seliger, campanii media și o retorică anti-occidentală fără brutalitatea estetică a neo-nazismului, dar nu mai puțin exclusivistă în esență.
Ceea ce distinge demersul Ioanei Mădălina Miron de o simplă monografie descriptivă este tocmai această teză de fond: naționalismul rus post-sovietic nu poate fi redus nici la reacție de jos în sus, nici la strategie de sus în jos. El este, în același timp, frustrare autentică și instrument politic, subcultură și program de stat, violență de stradă și diplomație publică. Această dualitate structurală îl face rezistent, adaptabil și, în ultimă instanță, periculos dincolo de granițele Rusiei.
Volumul beneficiază de consultarea unor surse primare valoroase – inclusiv interviuri cu foști membri ai mișcării skinhead, reproduse în anexe, și analiza site-ului oficial al mișcării Nași –, ceea ce îi conferă o textură empirică solidă. Referenții științifici, prof. dr. Cristian Preda și conf. dr. habil. Emanuel Copilaș, garantează și ei rigoarea procesului de evaluare. Faptul că volumul este redactat în engleză îl deschide spre un public internațional, ceea ce nu face decât să sporească relevanța prezenței lui în catalogul Presei Universitare Clujene.
Într-o lume în care miturile imperiale rusești nu mai sunt nici inerte, nici abstracte, o carte care le urmărește rădăcinile cu răbdare și metodă nu este un lux academic, ci se dovedește o necesitate.
În imagine: Președintele rus Vladimir Putin și comisarii Nași la tabăra Seliger în 2007
Gazetino 