Lansarea „Conspirației oamenilor liberi…” la Bookfest

(…) Tot o lansare de carte a avut loc şi în pavilionul 14, în cadrul Cafenelei literare „României libere”, de la ora 13.30. Este vorba despre cartea Ruxandrei Hurezean, Conspiraţia oamenilor liberi – Patruzeci de călătorii în căutarea unui drum, prezentată de Vasile Sebastian Dâncu şi Cristian Pantazi de la Hotnews.

Profesorul Vasile Sebastian Dâncu a prezentat cartea ca fiind o asumare a realităţii, realizată cu tâlc şi cu discreţie. În opinia sa, Ruxandra Hurezean este o poetă, spune totul cu duioşie, se descoperă prin ceea ce scrie şi îşi asumă realitatea ca şi cum este vinovată pentru ceea ce se întamplă. „Conspiraţia oamenilor liberi este o carte-reportaj de excepţie, o încercare de a povesti despre intersecţia cu o parte din viaţă şi din realitatea socială”, a afirmat Vasile Sebastian Dâncu.

Ruxandra Hurezean a discutat despre situaţia presei, afectată de tranziţia de 20 de ani, şi despre rolul reporterului, care este doar un pion pe o tablă de şah. El este singurul care poate salva credibilitatea, prin bucăţile de viaţă pe care reuşeşte sau nu să le interpreteze, să le transmită. Despre carte, Hurezean spune că a reuşit să îi îmbogăţească lumea de semnificaţii.

Concluzia a fost a domnului Pantazi: „Ruxandra priveşte timpul nostru, ea are timp sa vadă ceea ce noi nu mai apucam să vedem.”

Autor: PRWave

Vezi și: Jurnalista Ruxandra Hurezean a lansat volumul „Conspiratia oamenilor liberi” la Bookfest

Abrud, oraşul cu şomeri în fiecare casă. Flămânzii din Apuseni mor cu ochii pe o fată morgana din Canada şi un băiat portocaliu de-al locului

De pe Wall Street până la Abrud, distanţa este cam atât. Câţiva centimetri pe hartă. Aşa se explică faptul că zgâlţâiala financiară de acolo i-a prăbuşit la pământ pe amărâţii de la noi. S-a închis mina de cupru, nu mai avea comenzi, s-a restrâns activitatea la fabrica de mobilă, la cea de confecţii. Aproape în fiecare lună, din primăvară încoace vin ştiri despre concedierile de la Abrud. Pe fluxurile de ştiri, şomajul este dat la 60%. La Abrud afli că este de 85%. În scripte nu figurează cei care lucrau la negru, dar au rămas pe dinafară. În fiecare casă din Abrud, cineva a rămas fără slujbă în vara asta.

Chiar şi în casa primarului, soţia este şomeră

Bărbaţii stau acasă, îşi fac de lucru prin grădini. Ar merge la bar, dar nu mai au bani. Marius stă în faţa cafenelei din centru şi se uită lung după vreun muşteriu. Are 19 ani, zece clase şi nici o fărâmă de speranţă. Lucrează la bar pentru ce-i pică, nu s-a angajat nimeni că i-ar da vreun salariu. Nu are clienţi. Câteodată, câţiva, mai mult dimineaţa. Până seara scoate de-o pâine. S-ar duce în Italia, dar nici acolo nu mai e treabă, spun confraţii plecaţi. „Nu mai e de lucru nici pentru italieni, dar pentru noi. Care au apucat de au plecat înainte de criză poate se mai descurcă, care nu, gata!“, explică Marius, informat. În casa lor lucrează doar mama, la „Filatura de bumbac“ (este, de fapt, o firmă de confecţii italiană în clădirea fostei filaturi), unde au mai rămas cam o sută de femei angajate, din 250. Înainte de criză le dădeau 10 milioane vechi pe lună, plus bonuri de masă. După restructurări, doar salariul minim şi fără bonuri de masă, „dar e bine şi aşa, ce ne făceam dacă nu lucra nici mama“. Marius a lucrat, înainte să fiarbă cafele la bar, la un atelier de cherestea. Cam de un an încoace n-au mai vândut nimic şi au închis.

Citește în continuare „Abrud, oraşul cu şomeri în fiecare casă. Flămânzii din Apuseni mor cu ochii pe o fată morgana din Canada şi un băiat portocaliu de-al locului”