Pînă la 1 februarie anul acesta, se depun candidaturile la conducerea UBB Cluj. Printre candidați la funcția e rector, pînă acum: Daniel David, Ioan Aurel Pop și Cristina Ciumaș.
Am căutat la cei trei în primul rînd ceva ce să-i definească, în mod esențial, în raport cu oamenii și apoi vom vedea diferențele de programe.
Discursul președintelui? Gri, potolit, prea potolit, fără lovitura de pedeapsă așteptată. Aceea urmează, așa ne-a lăsat să înțelegem.
În același timp, afară ninge de-ngroapă țara, protestatarii – la fel de furioși în piețe, iar staful BNR lansează cărți de panseuri asupra „crizei” căreia mai bine și mai politicos ar fi să-i zicem recesiune.
Spuneți și dumneavoastră, n-ar suna mai plăcut în urechi, mai elitist și mai puțin grobian, ce naiba, e atît de greu să-i zicem recesiune?!
Voi nu v-ați săturat de „criză”? Uitați, guvernatorul, de exemplu, s-a săturat. Îl deranjează la auz acest cuvînt urît și cînd îl ascultă pe președinte și cînd se uită în stradă sau la televizor, tot timpul se izbește de hidoșenia acestui termen! Criză, criză! Hai că e prea mult! Nu poate omul să bea o șampanie liniștit la o lansare de carte – vedeți, așa se tratează c… recesiunea, cu atenție, i se dedică mult, mult talent!, că niște bădărani îi dau pe afară cu criza în sus și-n jos. Mai mult în jos, să știți.
Este președintele un om pierdut? Bagheta lui magică s-a transformat într-o surcică jalnică, așa cum scriu ziarele?
Presa abundă azi-dimineață de aprecieri, previziuni și de pronosticuri. S-a mers pînă acolo încît unul dintre cei mai populari blogeri a scris un posibil discurs pe care i l-a atribuit președintelui. O capcană gazetărescă în care mulți cititori au picat. Dar toată presa s-a străduit să anticipeze mișcarea de astăzi a președintelui.
Indiferent care va fi discursul președintelui, agitația de dinaintea acestei anunțate „intervenții cu românii” arată că președintele nu și-a pierdut rolul. E încă în centrul atenției publice.
„În evz de saptamana trecuta ziceam ca pe termen scurt protestele din strada se pot rezolva prin caderea unui cap. Aveam pe cineva in minte. Dar, ca sa fiu sincer, nu era doru baconschi :)”, spune azi Sebastian Lăzăroiu pe pagina sa de Facebook.
Aceeași idee o lansează, dar mai cu năduf, și Mihail Neamțu, un tînăr care a inițiat cu cîteva luni în urmă mișcarea politică intitulată Noua Republică și care a fost identificat ca făcînd parte din noua gardă de intelectuali prezidențiali.
Era război, iar ea se învîrtea prin casă rîzînd într-una. Cumpăra flori de la negrul cu coșarcele de nuiele și umplea vazele, în fiecare dimineață. Cînd se citea ziarul, ea găsea să facă niște comentarii aiuritoare, se agăța de fiecare dată de cele mai neașteptate aspecte ale vieții. De exemplu. Căuta știrile despre menajerele hoațe, despre traficanții de plante aromatice, despre cum se spală străzile și despre cățeii vagabonzi din cartier. O înduioșau știrile despre copii și despre spitalele pline de oameni bolnavi și săraci. Dar cel mai tare a impresionat-o știrea despre tuberculoză. La noi în țară sînt cele mai multe cazuri! Are și Rodica, o fată pe care a cunoscut-o cu mulți ani în urmă, hamal la biblioteca centrală…
Tinerii manifestanți de la Cluj își apără libertatea de a protesta împotriva întregii clase politice. Ei acuză că, de joi încoace, reprezentanții opoziției încearcă să-i boicoteze.
Am fost la o emisiune tv alături de doi dintre manifestanții semnatari ai protestului, marți seară. Revendicările cu care au venit acolo erau haotice și în mare parte atingeau probleme mărunte. Dar iată că după seara aceea, programul lor se complică, conține cîteva puncte revendicative la început și mai multe obiective corecte spre final. Unele dintre ele de mare importanță, cu bătaie lungă, demne de un program politic.
Dacă n-ar fi vorba de cele două demisii în debutul manifestului și de cîteva puncte unde se simte lipsa de informare, am putea spera ca de aici să se nască Albă ca Zăpada de care vorbeam. Una adevărată.
Gazetino 