Categorie: Bloc notes

Mașinile de lux confiscate de stat: la anumite primării, mănăstiri și agenții. Dar mai ales la Cluj!

Mediafax a difuzat zilele trecute o știre care, dacă n-a zguduit lumea, a explicat măcar în parte mecanismul prin care statul se autoalimentează și-și autorepartizează bunuri, după bunul plac. Mașinile de lux, de exemplu, confiscate de ANAF și alte organisme, se vînd sau se repartizează prin Secretariatul General al Guvernului unor instituții ale statului. Cum alegi însă aceste instituții?

Nu avem niște criterii publice, dar putem vedea rezultatele în practică. Dacă urmărim lista publicată de agenția e știri, vedem și cam care au fost „criteriile”. (Printre altele, doar la mănăstiri cred că a fost o dărnicie gratuită și binevenită. Restul, veți vedea și singuri.)

Vezi cine a primit autoturismele de lux!

Și noul premier împarte țara în două. Unde greșește?

Mihai Răzvan Ungureanu a tunat de printre nămeți: Este inadmisibil să muncescă militarii, iar localnicii să stea în case la căldură! Țara nu mai poate plăti pentru leneși.

A spus asta la nervi, fără să gîndescă, fără să se fi informat înainte, ca un Igaș isteric, nu ca un absolvent de Oxford.

Acolo însă, lucrurile stau un pic diferit de ce ne spune el. Într-un reportaj făcut de gandul.info vedem că oamenii, cei care pot, nu stau în case.

Dar corect ar fi ca deszăpezirea să o facă în primul rînd firmele care au contracte cu statul-la cele mai mari prețuri din Europa! (în Moldova, e Umbrărescu, un client PDL) și primăriile care-și curăță doar în fața caselor lor. Apoi, da, și de armată, pentru că o plătim și alte războaie n-a avut în ultimul timp.

Citește mai departe!

Reacții după numirea lui MRU la Guvern. Puncte tari, puncte slabe

Bun, Boc și-a dat demisia. Multora nu le plăcea de el, din diverse motive. Unele întemeiate, altele nu. Dacă își dădea demisia acum un an, și-ar fi păstrat și mai multă încredere și mai multă forță. A decis cam prea tîrziu să se retragă. Dar Emil Boc are timp să recupereze, dacă-l mai interesează politica, e tînăr.

Dar să luăm cazul Mihai Răzvan Ungureanu.

Ce ne place la el?

Citește mai mult!

Crin Antonescu și Mihai Răzvan Ungureanu. Punctul de unde opoziția începe să piardă

Mihai-Răzvan Ungureanu. Traian Băsescu l-a mai vrut în fruntea guvernului în 2008 cînd Teodor Stolojan și-a depus mandatul la cîteva zile după ce a fost desemnat. Dar atunci PDL-iștii l-au împins în față pe Emil Boc, vroiau să aibă omul lor la guvernare, firește.

Este o nominalizare bună, apreciată și de vocile raționale din PSD sau PNL.

Citește mai departe!

Ziua în care noi credem că se decide soarta guvernului Boc. Credem bine

UPDATE: Antonescu derutat. Vorbește în cuvinte mari și confuz. Printre rînduri, USL se teme că nu va putea controla ce urmează.

UPDATE: Ponta se bîlbîie, nici el nu se aștepta. E mai puțin entuziast decît era firesc după cît a strigat jos guvernul. Mișcarea pare să-l fi luat totuși, prin surprindere, simte că cineva mută piesele cu curaj, în mod neașteptat.

UPDATE: Sugestiile celor doi n-au folosit la nimic. Emil Boc a demisionat Restul e bla-bla. Așadar, decizia s-a luat la PDL.

Azi citim, nu doar scriem! Așa că vă invit să citiți următoarele texte, fiecare interesant în felul lui și explicativ, ca să zic așa.

Sebastian Lăzăroiu ne spune, printre rînduri, că nu ar avea de ce să mai plece acum guvernul Boc, e tîrziu. (Și, în privința timpului, are dreptate, anul trecut, înainte de congresul PDL avea sens, acum…) Un nou guvern n-ar mai avea vreme de răsturnat pămîntul, sugerează Lăzăroiu, iar deranjul numirii unui nou guvern ar fi cam degeaba. OK, am înțeles, mesajul e simplu.

Citește mai departe!

Regimul dictatorial din UBB, pe sfîrșite. Vezi urmările

UPDATE: Până la expirarea termenului la care au putut fi depuse candidaturi pentru funcția de rector, s-au mai înscris în cursă Decebal-Radu Ciurchea (vezi programul) și Eniko Vincze (vezi programul). În total, acum sunt cinci candidați.

Vezi și programele celorlalți candidați:
» Daniel David
» Ioan-Aurel Pop
» Cristina Ciumaș

Alegerile pentru funcția de rector al UBB au intrat în linie dreaptă. Pînă acum sînt anunțate trei candidaturi (Daniel David, Ioan Aurel Pop și Cristina Ciumaș) și, deci, trei schițe de program pe care lumea universitară a început să le dezbată.

La UBB, în ultimii 20 de ani nu s-a mai întîmplat așa ceva. Nu au existat mai multe candidaturi și nici dezbateri pe programe. Deși pare incredibil, să știți că regimul autocrat din UBB a distrus mult din materia numită curaj a universitarilor. Unii au revenit la tăcere, alții s-au adaptat, au mers pe burtă, iar cei care au îndrăznit au fost îndepărtați. Marginalizați, criticii „regimului” Marga și-au căutat alte culoare de mers înainte, unii în afaceri, alții spre învățămîntul privat sau societatea civilă, alții spre lumea lor tăcută.

Am scris despre situația din UBB de cîțiva ani încoace, asumîndu-mi rolul de persona non grata în lumea lor, dar și a orașului, care simpatiza cu un simbol al lui așa cum este UBB. Pe principiul, dacă ataci UBB, ataci tot ce este „sacru” pentru noi, rînd pe rînd te trezești cu dușmani în loc de prieteni, cu adversari în loc de colegi. În jurul acestei instituții se creaseră în 20 de ani interese majore legate de politică, bani, imagine.

Citește mai departe!

Poveste de weekend. Ar trebui „să mergem la Pisa”!

S-a născut la Lucca. Ați fost vreodată la Lucca? E un orășel din Toscana, cu ziduri de piatră, frumos desenat pe pielea pămîntului, ca un tatuaj cu henna. Auzise muzica în casa lui, tatăl său făcea mici operete, modeste, cu care-i încînta pe orășeni.

Dar într-o zi, el s-a dus la Pisa. El, nu tatăl lui! Așa cum noi mergeam la film la Tîrgu-Cărbunești, el a intrat la spectacolul vieții în Pisa: „Aida” de Verdi. Ei, nici mai mult, nici mai puțin! După aceea a zis că o să compună opere grozave, nu ca la Lucca! Asta s-a întîmplat! Pentru că el a mers atunci la Pisa, am avut și eu de ce să ies acum, într-o seară rece, la întîlnirea aceea.

Citește mai departe!