Categorie: Analiză

Cupru Min Abrud amînă Gold Corporation și salvează alegerile pentru PDL în Munții Apuseni. E bine, e rău?

UPDATE: Frunzărind presa, îți sare în ochi faptul că cei care susțin angajat Gold Corporation s-au grăbit să ia poziție anti-Cupru Min. E ca și cum ar spune: e bine să dăm aurul de la Roșia și să ne alegem cu cianuri, dar nu e bine să dăm cuprul de la Poieni unde nu e vorba de cianuri! Vi se pare logic? Ei suțin exploatarea de la Roșia Montană, dar apără țara cînd e vorba de Roșia Poieni. Între cele 2 mine sînt 20 de kilometri. V-ați prins?

„O gaură neagră care a fost vîndută la de patru ori prețul ei”, a spus joi premierul Mihai Răzvan Ungureanu, referindu-se la recenta privatizare a Cupru Min Abrud, vînduta luni către o companie canadiană cu 200 de milioane de euro.

Se pare că Mina de cupru din Abrud va aduna forța de muncă din satele Munților Apuseni, acoperind nevoile localnicilor pentru o vreme. În același timp, dă o lovitură RMGC care se instalase la cîțiva kilometri de Abrud și promitea cîteva sute de locuri de muncă, iar oamenii au văzut-o ca singura oportunitate aflată la orizont. Vînzarea Cupru Min poate acapara însă speranțele agățate pînă acum doar de Gold Corporation.
Citește în continuare „Cupru Min Abrud amînă Gold Corporation și salvează alegerile pentru PDL în Munții Apuseni. E bine, e rău?” →

Așteptați-vă la ce e mai mult

UPDATE: Mihai Răzvan Ungureanu a părăsit astăzi ședința Coaliției invocînd presiuni ale liderilor PDL care ar fi cerut bani pentru colegiile lor în scopuri electorale. Premierul i-a invitat să plece și pe ministrul Justiției și al Finanțelor. Dacă lucrurile stau așa, atunci e tot mai evident că Ungureanu vizează scopuri politice pe termen lung și că a realizat faptul că pentru PDL el este indispensabil.

Mihai Răzvan Ungureanu e relaxat. Măsurile sale se lasă așteptate, nu pare a avea un deadline scurt. Ci unul lung, mai lung decît crede Opoziția. Cel puțin așa arată faptele.

Premierul și-a făcut în ultimele luni o echipă proprie formată din foști colegi, amici, cunoscuți pe care i-a dislocat din funcții importante pentru a-i aduce la Victoria. Vă imaginați că ar lăsa vreunul jobul într-un institut internațional ca să-și petreacă doar o vară la București cu amicul Ungureanu?

Pare limpede că cel puțin promisiunile președintelui și calculele pe hîrtie sînt pentru alt deadline, pentru alte termene. Că ele vizează încă un mandat.

Dar pe ce se poate baza acest plan? În primul rînd nu prea are de ce să se bazeze pe PDL. Partidul nu pare să-și fi revenit, dar și dacă o va face, creșterea sa va ajunge în limite rezonabile, 15-20%, insuficiente pentru MRU.

Citește mai departe!

Medicii pleacă, sistemul corupt rămîne. România, știi ce faci?

Era seară, stăteam de vorbă cu medicul Mircea Bârsan în camera sa „de zi” din spital. Are și un dormitor, undeva mai sus, pentru că acolo locuiește.

E în prag de pensionare, mai mult blazat decît revoltat. N-a luat șpagă niciodată, dar nici nu a dat. Poate așa se explică faptul că Mircea Bîrsan, deși conduce de ani buni Institutul Inimii, n-a reușit să le facă rost de posturi tinerilor săi rezidenți.

Nu le-a putut obține posturi, iar după rezidențiat, mulți dintre ei au rămas cu situații incerte, apoi au plecat. „Le dădeam gărzile, toate, eu nu mai făceam gărzi deloc, pentru ca ei să poată aduna niște bani. La sfîrșit de lună luau cam 500-600 de lei. Cum să poți trăi cu banii ăștia? Au plecat, cei mai mulți în Franța. Păcat de ei, erau bine pregătiți, ar fi trebuit să rămînă”, îmi spunea Mircea Bîrsan cu regret.

Citește mai departe!

Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Emil Boc. Și încă unul – hai doi – mușchetari

Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.

Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.

Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.

Citește mai departe!

Reflecții. Cum a trecut Clujul de la beneficiar de putere la cetate asediată din toate părțile

Notă: Nu cred că există iubire față de un loc unde apuci să trăiești,
dacă nu există și ură. Ură față de rău, față de urît, față de dezordine,
îngîmfare, hoție, lăcomie. Ură față de nedreptate. Abia după ce vei
lupta cu ce urăști, vei ști ce iubești.

De la Gara de Nord pînă în centrul Capitalei, un taximetrist mă dojenește într-una: veniți de la Cluj? Voi ne-ați mîncat banii de la Caritas, voi ne-ați dat pacostea de premier, voi mai aveți tupeul să vă dați mari? Cînd vă aud cu Paté Ardeal, îmi vine să vărs! Nu mai aveți dreptul să ne dați lecții, v-ați mîncat creditu’! Gata!

Firește, i-aș spune că și Capitala a mîncat banii Ardealului, dacă ar mai fi nevoie. Doar că mașina cade într-o groapă și omul începe să-l înjure pe Oprescu, care a băgat un milion de euro pe kilometru de stradă doar pentru reparații. Vă dați seama, doamnă, ce hoți, ce nemernici? E plină țara de ei! Mă întorc la gîndurile mele și tac.

Citește mai departe!

Schimbare totală la școala care a condus România

ANUNȚ: Vineri, la ora 21, dezbatere cu doi dintre candidați la Transilvania Live. Dacă aveți întrebări, puteți să le formulați la comentarii.

Universitatea Babeș-Bolyai n-a fost doar o școală pentru tinerii studenți veniți la Cluj să se facă profesori, avocați sau contabili. A jucat un rol mai important în societatea românescă. A furnizat oameni și curente de gîndire spre nivelurile cele mai înalte de conducere a țării.

În ultimii 20 de ani s-a dovedit a fi un rezervor de cadre de partid, de funcționari de stat,de miniștri, ambasadori și consilieri politici. Este locul de unde au plecat la fiecare schimbare de gardă politică și cîțiva oameni în structurile de putere de la București. Liviu Maior, Andrei Marga, Vasile Pușcaș, Vasile Dancu, Mircea Miclea, Emil Boc, Cătălin Baba, Liviu Radu, iar lista ar putea continua. Sînt oameni pe care UBB i-a furnizat Bucureștiului și pentru care România se uită astăzi cu sentimente împărțite spre „școala de la Cluj”.

Citește în continuare „Schimbare totală la școala care a condus România” →

Politica ar trebui să facă un pas înapoi: eliberați statul captiv!

Puterea a priceput un mesaj important trimis de manifestanții din piață: România este scîrbită de întreaga clasă politică.

Prin urmare, PDL și-a retras oamenii vechii gărzi din prim plan, inclusiv pe primul ministru. Au venit cu nume noi, sugerînd începutul unei noi clase politice. Evident, discutabilă nașterea acesteia, dar, groso modo, așa pot fi intepretate lucrurile și asta este în avantajul PDL.

Dar de ce este lumea scîrbită de toată clasa politică? Dacă mergem mai în profunzime, putem spune că impresia pregnantă pe care au lăsat-o toți a fost aceea că au acaparat statul, l-au luat prizonier și-l storc de bani și privilegii pentru casta lor politică, transpartinică.

Doar pentru că au făcut acest lucru au putut fura, minți, înșela, abuza de încrederea și resursele țării. Ei au luat statul prizonier. Și PSD și PNL și PDL și UDMR au participat la această captură. Tocmai pentru că au făcut-o toți, au reușit să sufoce statul și au adus societatea la exasperare.

Citește mai departe!