Într-un sat din Transilvania rezistă de sute de ani un pod acoperit, declarat de autorități monument de arhitectură cu valoare de patrimoniu. Podul este în pericol să se prăbușescă pentru că autoritățile nu reușesc să găsescă banii necesari, dar nici voința comună a celor datori să facă ceva. Satul poetului Coșbuc este acum de-o prosperitate ostentativă, casele lui rivalizează cu orice cartier de lux de pe mapamond, dar lipsa de implicare a locuitorilor lui pare endemică. Boala de care suferă satul lui Coșbuc este boala României: nepăsarea. Dacă țării nu i-a păsat de oamenii ei, nici lor nu le mai pasă de ea, pare să fie explicatie pentru ce ni s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.
Construit la 1778 și refăcut în 1937, Podul Acoperit din satul Coșbuc, monument de arhitectură, considerat ultimul de acest fel din Europa, are nevoie urgentă de reparații, altfel există riscul să se prăbușescă. Deși localnicii știu că podul este într-o stare avansată de degradare, trec zilnic cu mașini, căruțe, motociclete. „La capătul dinspre drumul național grinzile sunt atât de putrede, încât podul se poate prăbuși în orice moment”, avertizează primarul Nicolae Anghel din satul lui George Coșbuc. A făcut memorii la Ministerul Culturii, cereri la Direcția Județeană de Patrimoniu, dar nimeni n-a dat nici banii, nici avizele necesare.
Gazetino 