Autor: Ruxandra Hurezean

Corpul „standard” nu există. Dar medicina a funcționat ca și cum ar exista

Corpul „standard” nu există. Dar medicina a funcționat ca și cum ar exista

Zeci de ani, cercetarea medicală a ignorat diferențele dintre femei și bărbați. Astăzi, chiar instituțiile europene admit: sănătatea nu este „neutră”.

Există o ficțiune discretă în spatele medicinei moderne: ideea că există un „corp uman standard”. În realitate, acel standard a fost, aproape fără excepție, masculin.

Un articol publicat de European Correspondent arată cum această presupunere a modelat decenii de cercetare și practică medicală. Femeile au fost frecvent absente din studiile clinice, iar rezultatele obținute pe pacienți bărbați au fost extinse asupra întregii populații.

Nu a fost o simplă omisiune, ci o regulă. În anii ’70, de exemplu, femeile de vârstă fertilă au fost excluse din testele clinice din motive de siguranță. Intenția era protecția. Efectul a fost însă opus: o lipsă cronică de date despre modul în care funcționează tratamentele în cazul lor.

Astăzi, consecințele sunt vizibile. De la dozajul medicamentelor până la recunoașterea simptomelor, medicina continuă să funcționeze, în multe cazuri, pe un model incomplet. În cardiologie, de pildă, simptomele „clasice” ale infarctului au fost definite inițial pe baza pacienților bărbați, ceea ce a dus la subdiagnosticarea femeilor.

Tema nu mai este însă una marginală. La nivel instituțional, lucrurile sunt recunoscute explicit. Potrivit Comisiei Europene, în Strategia pentru egalitatea de gen 2026–2030, „sănătatea nu este neutră din punct de vedere al genului”, iar femeile continuă să fie afectate de lipsa unor cercetări, diagnostice și tratamente adaptate diferențelor biologice.

În același sens, specialiști din cardiologia europeană atrag atenția că femeile rămân subreprezentate în studiile clinice dedicate bolilor cardiovasculare, deși aceste afecțiuni sunt una dintre principalele cauze de mortalitate. Lipsa de date nu este doar o problemă statistică, ci una care poate întârzia diagnosticul și afecta direct șansele de supraviețuire.

În fond, problema nu este doar medicală, ci și culturală. Timp de decenii, corpul masculin a fost considerat implicit norma, iar diferențele au fost tratate ca excepții.

Corecțiile din ultimele decenii – inclusiv obligativitatea includerii femeilor în studiile clinice – sunt importante, dar nu suficiente. Multe dintre protocoalele actuale continuă să fie construite pe date istorice incomplete.

Articolul din European Correspondent pune, indirect, o întrebare esențială: cât de solid poate fi un sistem medical care a ignorat, atât de mult timp, jumătate din realitate?

Răspunsul începe să prindă contur abia acum.

Pentru că medicina viitorului nu va putea fi cu adevărat universală decât în momentul în care va înțelege un lucru simplu: universalul nu înseamnă uniform.

Frontul invizibil al războiului: delfinii Mării Negre între sonare, mine și explozii

Frontul invizibil al războiului: delfinii Mării Negre între sonare, mine și explozii

În timp ce navele de război patrulează Marea Neagră, iar minele marine și sonarele militare devin parte a peisajului strategic, un alt front rămâne aproape invizibil: cel al ecosistemelor marine. Delfinii – mamifere inteligente și extrem de sensibile la sunet – par printre cele mai afectate viețuitoare ale acestui conflict.

Războiul declanșat prin invazia rusească în Ucraina nu se desfășoară doar pe uscat și în aer. El a transformat și Marea Neagră într-un spațiu militarizat, unde patrulele navale, minele, dronele maritime și exercițiile sonar au devenit frecvente.

În mod inevitabil, aceste activități afectează și fauna marină. Biologi și organizații de conservare din regiune au semnalat, în ultimii ani, o creștere a numărului de cetacee găsite moarte sau eșuate pe litoralul statelor riverane.

Delfinii, mamifere marine cunoscute pentru inteligența lor și pentru sistemul sofisticat de ecolocație, sunt deosebit de vulnerabili la perturbările acustice. Sunetele intense produse de sonarele militare sau de exploziile subacvatice pot provoca dezorientare, hemoragii interne sau schimbări drastice de comportament.

Zgomotul sonarului militar și exploziile subacvatice pot afecta grav orientarea acestor mamifere marine. Cum se produce însă acest efect la nivel biologic și ce rol joacă ecolocația în viața delfinilor? Explicația științifică poate fi citită în articolul explicativ din Știință pentru Viață: „Delfinii Mării Negre sub presiunea războiului: ce se întâmplă cu fiziologia acestor mamifere”.

Într-un ecosistem relativ închis precum Marea Neagră, efectele se pot amplifica. Spre deosebire de oceanele deschise, unde populațiile pot migra pe distanțe foarte mari, cetaceele din această mare sunt în mare parte izolate genetic și geografic.

Pentru cercetători, problema este cu atât mai dificilă cu cât războiul limitează accesul în zonele unde ar putea fi monitorizate populațiile de mamifere marine. Astfel, evaluarea exactă a impactului ecologic rămâne incompletă.

Deși conflictul domină agenda geopolitică a regiunii, un număr tot mai mare de specialiști avertizează că costul biologic al războiului ar putea deveni vizibil abia peste ani, când efectele asupra populațiilor de cetacee și asupra echilibrului ecosistemului vor fi mai ușor de măsurat.

Inteligența delfinilor: de ce sunt considerați printre cele mai inteligente animale

Delfinii sunt considerați de mulți cercetători printre cele mai inteligente animale de pe planetă. Studiile asupra creierului lor arată un nivel ridicat de complexitate neurologică, comparabil cu cel al marilor primate.

În special Bottlenose dolphin are un creier foarte dezvoltat, iar raportul dintre masa creierului și cea a corpului este unul dintre cele mai ridicate din regnul animal.

Cercetările au arătat că delfinii:

  • pot recunoaște indivizi după „semnături acustice”, un fel de nume sonore;
  • învață prin imitație și cooperare;
  • folosesc un sistem sofisticat de ecolocație, care le permite să „vadă” mediul prin sunet;
  • trăiesc în grupuri sociale complexe, unde cooperarea și comunicarea sunt esențiale.

Pentru aceste mamifere marine, mediul acustic este fundamental. Orice perturbare majoră a sunetului subacvatic – precum sonarele militare sau exploziile – poate afecta nu doar orientarea, ci și comunicarea dintre indivizi.

Delfinii, participanți involuntari la război

foto: Public Domain

Delfinii pot fi în același timp victime ale războiului și participanți involuntari la el. În timpul Războiului Rece, mai multe state au dezvoltat programe de antrenare a delfinilor pentru operațiuni navale. În zona Marea Neagră, Marina Sovietică a construit în anii ’60 un centru de cercetare și antrenament pentru mamifere marine în Sevastopol.

Delfinii erau instruiți pentru:

  • detectarea minelor marine;
  • identificarea scafandrilor inamici;
  • recuperarea unor obiecte de pe fundul mării.

După destrămarea URSS, centrul a trecut la Marina Ucrainei, iar în 2014, odată cu anexarea Crimeei, a reintrat sub controlul Marinei Federației Ruse.

În ultimii ani au existat relatări despre reapariția delfinilor militari în porturi strategice din Marea Neagră, utilizați pentru supravegherea zonelor navale.

Interviu cu regizorul Radu Mihăileanu: Despre migrație, identitate și viitorul unei lumi în mișcare

Interviu cu regizorul Radu Mihăileanu: Despre migrație, identitate și viitorul unei lumi în mișcare

Textul de mai jos reproduce un interviu realizat cu regizorul franco-român Radu Mihăileanu, publicat în ediția tipărită a revistei Sinteza din iunie 2017. Având în vedere că arhiva online a publicației nu mai este accesibilă, republic aici materialul, cu rugămintea ca cititorul să aibă în vedere aceste precizări.

Reporter: Domnule Mihăileanu, aș vrea să vorbim despre migrație și despre destinul omului aflat în deplasare. Îmi amintesc o scenă dintr-unul dintre filmele dumneavoastră: un tânăr medic imigrant, pe aeroportul din Paris, se întreabă „Cine sunt eu?”

Radu Mihăileanu: Da, este momentul în care nu știe încotro s-o apuce: să plece în Israel, în Etiopia sau să rămână în Franța. O întrebare esențială pentru orice om dezrădăcinat.

Reporter: Migrația înseamnă foame? Înseamnă frică?

Radu Mihăileanu: Există o mie și una de motive. Astăzi avem refugiați de război — sirieni, irakieni, oameni din întregul Orient Mijlociu. Avem migranți din cauza foametei — mai ales din Africa — dar mulți dintre ei sunt în același timp victime ale dictaturilor sau ale unor contexte politice explozive: sudanezi, eritreeni, congolezi. Mai sunt refugiați politici — algerieni, pakistanezi, chinezi. Migrația nu este niciodată simplă; motivele se suprapun și se amestecă.

Reporter: Cum va arăta o lume în care toți se mișcă?

Radu Mihăileanu: Se va mișca tot mai mult. Chiar dacă unele tensiuni geopolitice se vor atenua, migrația climatică va crește. Încălzirea globală extinde deșerturile, reduce resursele în sud și împinge populațiile spre nord. În plus, regimurile autoritare se înmulțesc: Turcia, Rusia, Ungaria, Polonia… În Franța am fost aproape de o alunecare spre autoritarism. Brexitul va amplifica și el deplasările. Migrația va deveni caracteristica centrală a secolului XXI.

Reporter: Iar victoria lui Trump? Este o „cireașă de pe tort”?

Radu Mihăileanu: Da. Am fost recent în Statele Unite: există americani care se gândesc să plece din cauza lui Trump. Nu mulți, desigur — nu e comparabil cu exodul din Africa sau Orientul Mijlociu — dar fenomenul există.

Reporter: Există soluții?

Radu Mihăileanu: Soluții există întotdeauna. Întrebarea este dacă există voință politică. Un lucru pe care îl discutam recent cu actorul Derek Jacobi: trebuie schimbată perspectiva. Istoria arată că imigranții au contribuit pozitiv la dezvoltarea societăților. În Franța, identitatea națională s-a construit din straturi succesive de imigrație — de la romani la portughezi, spanioli, italieni, evrei. Noi însă ne agățăm de câteva exemple negative și uităm majoritatea pozitivă.

Reporter: Europa se teme. Există pericolul ca două culturi diferite să nu poată conviețui?

Radu Mihăileanu: Este o teamă nejustificată. Greșelile politice au creat însă tensiuni reale. În anii ’50–’60, Franța a integrat prost primele valuri de imigranți nord-africani. Femeile au fost izolate, nu au învățat limba; copiii, prinși între două lumi, au devenit adesea victime ale frustrării și umilinței transmise din generație în generație. Integrarea ratată produce violență. Aceasta e lecția istorică.

Reporter: Se repetă greșeala?

Radu Mihăileanu: Da, parțial. Sistemul politic este format din cadre rigide, din „profesioniști ai politicii” educați într-un mod care nu mai corespunde realității. Avem tehnologii extraordinare, dar nu progresăm spiritual, civic, moral. Repetăm reflexe din anii ’30: răspunsuri autoritare la crize economice, identitare, migratorii.

Reporter: Universitățile predau mediere, negocieri culturale, diplomație. Unde sunt efectele în viața politică?

Radu Mihăileanu: Politica se mișcă mai greu decât societatea. Liderii nu sunt pregătiți pentru viteza lumii actuale. În mediere trebuie să înțelegi subiectivitatea celuilalt: cultura lui, limitele lui, punctul său de rezistență. În politică, rar se întâmplă asta. De aceea au fost comise atâtea erori în Orientul Mijlociu: pentru că nu s-a înțeles diferența dintre suniți și șiiți, dinamica internă a lumii musulmane, semnele unei posibile reforme.

Reporter: Și atunci, ce ne definește mai mult? Limba, credința, cariera?

Radu Mihăileanu: Omul modern e complex, dar esențialul rămâne același: cum poate individul fi fericit în cadrul comunității? Asta este politica. Cum creăm armonie între oameni, chiar și imperfectă? Diferența nu este o slăbiciune. Este o forță.

Reporter: Când vom vedea un nou film despre migrație?

Radu Mihăileanu: În filmele mele, oamenii se mișcă mereu dintr-un loc în altul. Criza migrației actuale este acută, dar tema e veche. Ce mă doare e că migranții sunt tratați ca o masă, nu ca indivizi. În filme încerc să redau exact aceste destine personale, pentru ca spectatorii să se identifice cu oamenii reali, nu cu statisticile.

Reporter: Cum putem trata problemele „la ele acasă”?

Radu Mihăileanu: În Siria, conflictul este extrem de complex. Nu putem interveni militar fără a rezolva tensiunea fundamentală dintre suniți și șiiți. Reforma islamului trebuie să vină din interior; noi putem doar să sprijinim vocile reformiste, care există și care cresc în intensitate.

Reporter: Va asculta politica de cultură?

Radu Mihăileanu: Da. Cultura și educația pot schimba politica. Putem forma cetățeni capabili de gândire complexă, nu doar de reacție.

Reporter: La ce film lucrați acum?

Radu Mihăileanu: E prea devreme să vorbesc. Nu discut despre proiecte înainte ca ele să prindă contur.

Reporter: Cum vedeți viitorul?

Radu Mihăileanu: Sunt uneori pesimist, dar nu pot să nu fiu optimist. Este o formă de supraviețuire a imigrantului: dacă nu ești optimist, nu ajungi la capăt. Planeta e sublimă, oamenii sunt extraordinari. Nu vom rămâne în genunchi. Trebuie să ne ridicăm și să ne recăpătăm demnitatea.

Economiști clujeni: Fără măsurile fiscale adoptate, România risca recesiune și criză bancară

Economiști clujeni: Fără măsurile fiscale adoptate, România risca recesiune și criză bancară

Nemulțumirile și protestele iscate de noile măsuri fiscale au dominat copios ultimele săptămâni, dar un raport al Romanian Economic Monitor din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) arată partea nevăzută a monedei: economia a evitat un scenariu mult mai grav.

Specialiștii explică faptul că, fără aceste ajustări, România ar fi alunecat pe o pantă periculoasă. Deficitul bugetar ar fi crescut atât de mult, încât Guvernul ar fi fost forțat să aplice austeritate dură, cu tăieri drastice și creșteri de taxe care ar fi împins economia într-o recesiune adâncă.

Mai mult, piața financiară ar fi reacționat imediat: scăderea valorii titlurilor de stat ar fi pus sub presiune băncile, pentru care aceste instrumente reprezintă o parte importantă a activelor. Într-un asemenea context, o criză bancară nu ar fi fost exclusă.

Consecințele s-ar fi resimțit și în plan extern. Investitorii străini, speriați de instabilitate, ar fi preferat să evite România, iar partenerii economici internaționali și-ar fi pierdut încrederea. În loc de relansare, țara s-ar fi confruntat cu o izolare tot mai accentuată.

„Este adevărat că măsurile au fost dureroase și au provocat tensiuni sociale, dar ele au evitat o prăbușire mult mai gravă a economiei”, subliniază analiza Romanian Economic Monitor.

Astfel, chiar dacă prezentul este dificil, experții atrag atenția că România a ales, cel puțin pentru moment, calea mai puțin dureroasă dintre două crize posibile.

G4Media: „Viața fără ceas”. Omul care își trăiește visul și inspiră multe familii tinere

O călătorie i-a schimbat viața lui Andy Hertz, iar experiența sa a inspirat multe familii. Este convins că România de la țară are viitor și că, în 10-20 de ani, satele vor prinde din nou viață. Spune că „oamenii din sat n-au trăit niciodată mai bine: ai mașină, ai asfalt, ai boiler electric, ai telefon, ai scule, ai o grămadă de lucruri la care nu strămoșii, ci poate părinții noștri sau acuma 15 ani oamenii nu visau”. Află povestea din filmul documentar de mai jos / 12 min.

Articol a apărut în G4Media.ro.

Victor Gelan, psiholog în Germania „Ar trebui să ne întrebăm: or fi toți nebuni? De ce au luat-o razna dintr-odată?”

Victor Gelan, psiholog în Germania „Ar trebui să ne întrebăm: or fi toți nebuni? De ce au luat-o razna dintr-odată?”

De ce și-au amânat românii din diaspora întoarcerea? De ce și-au orientat opțiunile politice de la alegerile trecute când „diaspora salva țara” la alegerile de acum, din 2024, primul tur, când diaspora a votat majoritar un candidat pro-rus, izolaționist și anti-occidental?

Despre ce s-a schimbat între timp, l-am întrebat pe Victor Gelan, psiholog în Germania. El oferă consiliere psihologică românilor din diaspora. I-am solicitat această discuție pentru a înțelege cum mai este viața românilor care trăiesc departe de casă, care sunt temerile și frustrările lor.

O distincție importantă pe care o face interlocutorul nostru este între a fi anti-UE și anti-politici UE, și între integrarea funcțională a românilor și cea identitară.

Dacă cei mai mulți români sunt integrați funcțional, spune el, adică au un loc de muncă stabil, copii la școală, tot ce le trebuie ca să o ducă bine, dar nu sunt integrați cultural, identitar: nu se simt ca fiind de acolo.

Redăm aici fragmente din discuția cu Victor Gelan, care poate fi urmărită pe larg în înregistrarea video de mai jos.

„E și vina multor intelectuali din România, care au mărit clivajul ăsta în societate între tabere, punând etichete. În loc să vină să încerce să înțeleagă fenomenul din spate. Adică de ce oamenii ăștia sunt anti? Or fi toți nebuni? Au luat-o razna dintr-odată?”

„Noi, când vorbim despre oamenii care au votat inclusiv acum, cum au votat în diaspora, majoritar, trebuie să înțelegem că ei nu sunt neapărat anti-europeni. De fapt, ceea ce am observat eu, e că aceștia sunt mai degrabă anti-politici UE sau anti-decizii luate de anumiți politicieni care conduc Uniunea Europeană la ora actuală și asta se poate vedea și în toată Europa, nu doar în România.”

„Ei nu mai simt că deciziile merg de jos în sus, adică de la oameni care își trimit reprezentanții tocmai pentru a-i reprezenta pentru a le duce mesajul mai departe, ci odată ajunși acolo, politicienii încep să impună măsuri de sus în jos după bunul plac. Sau așa sunt percepuți ca fiind cumva după bunul plac sau după înțelegerile dintre ei, după o agendă cu care oamenii nu se mai regăsesc. Și atunci toți se întrebau, dar unde mai e democrația? Cred că de asta prinde discursul anti-occidental și anti-european, care de fapt nu e anti-Europa, ci anti-politici UE.”

„Am auzit povești ale românilor din Spania, din Italia, de peste tot din Europa, afectați de creșterea prețurilor”
— Victor Gelan, psiholog

„În ultima vreme s-au acutizat niște lucruri odată cu războiul din Ucraina și cu pandemia au crescut prețurile foarte mult. De exemplu, în Germania în ultimii ani au crescut de cel puțin 5, 6 ori poate mai mult, dar așa, în ritm alarmant. Am auzit povești ale românilor din Spania, din Italia, de peste tot din Europa, cu care fac psihoterapie, care spun: m-am gândit să fac niște bani și am ajuns acum pur și simplu în situația în care eu abia mă întrețin. Adică mă întrețin hai ca să spunem, poate mai fac un concediu din când în când, dar practic, eu nu mai reușesc să pun nici măcar ceva deoparte. Simt că lucrurile s-au schimbat într-un mod destul de rapid și viața lor e afectată.”

Citiți articolul integral pe Presshub.ro.

Ioana Clara Enescu, pe marginea unui volum de Ruxandra Hurezean, „Îndreptar de privit lumea – «Călătorie în miezul vieții»”

Ioana Clara Enescu, pe marginea unui volum de Ruxandra Hurezean, „Îndreptar de privit lumea – «Călătorie în miezul vieții»”

Apărut în 2024 la Editura Humanitas, volumul „Călătorie în miezul vieții”, scris de Ruxandra Hurezean, este mult mai mult decât o colecție de reportaje pe care autoarea le-a scris între 2013 și 2023. Diversitatea subiectelor abordate, seriozitatea documentării, profunzimea observațiilor, eleganța stilului sunt doar câteva dintre calitățile unei cărți ce se citește ca un roman în care scriitoarea își însoțește cu discreție personajele, împletindu-le poveștile într-o Poveste atemporală, convingătoare, vie.

Reportajele Ruxandrei Hurezean ies din definiția clasică a genului, pentru că depășesc și funcția informativă și pe cea afectivă pe care o presupun îndeobște asemenea tipuri de texte. Ele nu sunt scrise doar pentru a-ți aduce la cunoștință un aspect din realitate într-o manieră captivantă, ci pur și simplu te fac să te uiți la lume într-un fel în care nu ai mai făcut-o până să nu le fi citit. Într-un timp în care oamenii cad tot mai ușor în capcana extremelor de tot felul, pentru că nu (mai) știu – sau nu (mai) pot – să treacă de suprafața lucrurilor, cartea Ruxandrei Hurezean e un ghid de privit în jur.

Citind fiecare dintre reportajele ei, înveți că a privi e un act ce presupune curiozitate, atenție, răbdare, empatie, respect, recunoștință și că, descoperind lumea în felul acesta, poți să îi observi nuanțele, profunzimile, complexitatea. O plimbare printr-o piațetă a unui oraș european medieval, o clădire veche ce adăpostește o instituție publică, o margine de oraș, un om pe care îl întâlnești întâmplător pe stradă sunt întâmplări comune care își schimbă semnificația după ce descoperi scrisul Ruxandrei Hurezean. Înțelegi, pe măsură ce treci de la un text la altul, că relația dintre aparență și esență e una dinamică, iar descoperirile pe care le poți face dacă treci de „coaja” realității sunt spectaculoase și te ajută să te ancorezi mai bine în ea.

Cel mai important lucru pe care izbutește să îl facă Ruxandra Hurezean în textele sale este acela de a decupa dintr-o lume aflată în permanentă schimbare portretele unor oameni cu povești de viață extraordinare. Preocupată de resorturile intime ale unor personaje singulare, care au mers împotriva curentului, după cum mărturisește în Argumentul volumului său, autoarea este interesată de oameni aflați în situații-limită, care s-au luptat fie să supraviețuiască, fie să își împlinească un vis. Cu această „grilă de lectură” a realității, jurnalista pornește în căutarea eroilor săi, pe care îi descoperă în palate imperiale, dar și în mahalale. Fără ca vreo clipă să le știrbească individualitatea, ea le subliniază trăsăturile ce îi încadrează într-o tipologie. În felul acesta, îi fixează în memoria cititorilor și îi transformă în personaje ce se sustrag trecerii timpului. Aventurierul ce survolează o piațetă pe o sârmă, Ivan, pescarul lipovean care, copil fiind, s-a rugat și a transformat, prin rugăciune, barca în biserică, îngrijitorul modest de la Palatul Schönbrunn pe care toți colegii îl cunosc și respectă, biologul fascinat de arborii bătrâni din pășunile transilvănene sau profesorul de la Harvard care și-a luat casă în Criț sunt doar câțiva din cei care formează un univers uman de o uluitoare diversitate, dar, în același timp, foarte compact, prin „substanța” care îl traversează.

Citiți mai mult pe LiterNet.ro!