La Cafeneaua Erasmus domnește întotdeauna o atmosferă plină de viață. Dar rareori atât de animată precum la lansarea, din 20 iunie, a celui de-al treilea volum al trilogiei dedicate satului Criț, apărut la Presa Universitară Clujeană sub titlul „Viața cu celălalt. Poveste despre oameni, limbi și rânduieli la sașii din Criț”.
Și pe bună dreptate. În primul rând, autoarea Ruxandra Hurezean este deja bine cunoscută ca jurnalistă implicată și autoare a primelor două volume ale trilogiei. În al doilea rând, la eveniment a fost prezentă chiar Sophia Folberth, cea care a oferit materia primă pentru această carte.
Faptul că o jurnalistă română pătrunde în universul de viață al sașilor transilvăneni reprezintă o particularitate. Ea privește această lume fără prejudecăți și fără a cădea în elogii facile. Ruxandra Hurezean este impresionată – chiar entuziasmată – de rânduiala bine gândită a vieții, de spiritul comunitar, de hărnicia și de respectul pentru tradiție și istorie al sașilor din Transilvania.
În același timp, documentarea ei este una temeinică. A pus întrebări vreme de ore întregi, a ascultat povești, a scris e-mailuri și a căutat să afle cât mai multe informații, pe cât posibil direct de la sursă.
Spre deosebire de primele două volume, apărute și în limba germană, această carte nu se limitează doar la comunitatea săsească din Criț, ci explorează mai ales conviețuirea cu celelalte etnii din sat, așa cum sugerează și titlul.
Din fondul inepuizabil de amintiri al Sophiei Folberth, autoarea a adunat numeroase istorii: despre primul român care a venit în sat, despre fotbalistul Klein, dar și despre romi, ucraineni, italieni și americani care au sosit aici, au locuit o vreme în sat sau chiar au rămas definitiv.
Vedeta incontestabilă a lansării (deși, cu siguranță, Sophia nu ar fi de acord cu această denumire) a fost chiar Sophia Folberth. La venerabila vârstă de 104 ani, ea nu mai vede bine, însă are o minte extraordinar de limpede și este într-o formă fizică remarcabilă – face zilnic genuflexiuni! Intervențiile sale au impresionat și au încântat publicul.
O femeie „simplă”, fără studii universitare, dar care, prin bunul-simț, curajul, perseverența și idealismul îmbinat cu pragmatismul, a devenit memoria vie a unui sat săsesc și, prin extensie, un exemplu pentru multe alte sate săsești din Transilvania.
În ciuda notorietății dobândite în ultimii ani, Sophia nu și-a pierdut nici modestia, nici recunoștința față de Dumnezeu, căruia îi atribuie posibilitatea de a-și aduce contribuția.
Tot Sophiei i se datorează și faptul că antreprenorul originar din Criț, Michael Schmidt, sprijină prin fundația sa numeroase proiecte dedicate conservării, îngrijirii și transmiterii patrimoniului cultural al sașilor transilvăneni.
Sophia a povestit că, atunci când s-a întors în sat și a găsit biserica și cimitirul părăsite și degradate, s-a întrebat ce ar putea face. Așa cum orice drum începe cu un prim pas, ea nu a pornit cu proiecte grandioase, ci a început pur și simplu să strângă gunoaiele. Michael Schmidt a fost impresionat de ceea ce a văzut. Acela a fost momentul care a declanșat implicarea sa.
Trilogia dedicată satului Criț a fost realizată cu sprijinul Fundației Michael Schmidt.
Să se bucure cât mai mulți cititori de acest valoros document al memoriei.
Annette Königes
Acest text este traducerea articolului „Unerschöpflicher Fundus” („O sursă inepuizabilă”), publicat în Hermannstädter Zeitung (Sibiu) din 17 iulie 2026