Un articol publicat de The Economist pe 18 mai 2026 – intitulat „Who are Europe’s newest troublemakers?” – pune România și Bulgaria într-o lumină deloc confortabilă: cele două țări ar putea deveni, în anii următori, noile surse de turbulență politică din Uniunea Europeană. Publicația rezumă problema astfel: corupția și inflația alimentează ascensiunea populiștilor eurosceptici în Bulgaria și România.
Întrebarea de fond este simplă și neliniștitoare: după ce Ungaria lui Viktor Orbán a fost, ani la rând, principalul „copil dificil” al Uniunii, s-ar putea muta centrul de greutate al problemelor spre sud-estul Europei?
Potrivit The Economist, România și Bulgaria nu sunt puse în aceeași categorie pentru că ar avea situații politice identice, ci pentru că împart un fond comun de nemulțumire: inflație ridicată, neîncredere în partidele consacrate, oboseală față de promisiunile reformiste și sentimentul persistent că vechile elite au eșuat. Într-un asemenea climat, mesajele populiste, naționaliste sau eurosceptice devin mai ușor de vândut.
În cazul Bulgariei, publicația vede o scenă politică afectată de instabilitate cronică și de respingerea partidelor asociate cu vechiul sistem. În cazul României, accentul cade pe vulnerabilitatea creată de frustrarea economică și de creșterea curentelor radicale, care pot transforma nemulțumirea socială într-un vot de protest împotriva Bruxellesului, a partidelor tradiționale și a direcției occidentale asumate după aderarea la UE.
Articolul nu susține că România și Bulgaria sunt deja „noile Ungarii”, ci, mai curând, The Economist avertizează că cele două țări pot deveni teren fertil pentru lideri dispuși să folosească discursul anti-sistem și scepticismul față de Uniunea Europeană ca instrument de putere.
Pentru Bruxelles, problema nu este doar electorală. Dacă partidele populiste ajung să controleze guverne sau să condiționeze majorități parlamentare, ele pot complica decizii importante ale UE: politica față de Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei, reformele economice, bugetul european sau mecanismele privind statul de drept.
Europa nu scapă automat de „problema Orbán” doar pentru că Ungaria își poate schimba direcția politică. Modelul blocajului intern, al contestării Bruxellesului și al folosirii frustrării sociale împotriva proiectului european poate reapărea în alte locuri.
Pentru România, avertismentul este cu atât mai sensibil cu cât vine într-un moment în care discursul anti-elite și anti-UE nu mai este unul marginal. El se sprijină pe probleme reale – prețuri mari, servicii publice slabe, corupție, inegalități – dar le traduce adesea într-o soluție politică simplificatoare: vinovați externi, conspirații, refuzul compromisului european.
Articolul din The Economist merită citit nu ca o etichetă pusă României și Bulgariei, ci ca un semnal de alarmă. Sud-estul Europei nu este condamnat să devină „noul front al populiștilor”, dar nici nu mai poate fi tratat ca o periferie stabilă, care votează previzibil și urmează cuminte direcția Bruxellesului.
Gazetino 