Să nu disprețuiești niciodată lucrurile simple!

Am fost ieri la Izvorul Crișului și la Bologa. Vor fi două povești diferite, despre Transilvania așa cum n-o știați, vor apărea în cotidianul Transilvania Reporter.

Ce pot să vă spun acum, în avanpremieră, e că niște oameni liberi, oamenii pietrei, au decis să se facă scut în fața unor flori și le apără cu discreție de neprevăzut, de mîinile hulpave ale necunoscuților.

Dacă îi întrebi unde sînt, pe care cîmp, își aruncă priviri pline de semnificație și te trimit la dracu-n praznic, pentru că florile lor au nevoie de singurătate ca să supraviețuiască, de liniște. Au nevoie doar de lumină și de Dumnezeu.

Sînt oameni aspri, munteni cu palmele late, cu vorba grea, cresc animale, mînă căruțele în sus și-n jos, cioplesc buștenii, dar tac atunci cînd vine vorba de niște flori firave care au răsărit nu știu prin ce miracol din pămîntul lor pietros și doar acolo. N-au mai cultivat terenul, se duc să le vadă cînd înfloresc și niciunul nu are de gînd să facă vreo greșeală ca să li se întîmple vreun rău.

Florile sînt unice în Transilvania. Iar ei știu ce înseamnă asta.

Am să vă scriu toată povestea în Transilvania Reporter. Și tot acolo o să le și vedeți.

Dar n-am să vă spun nici eu cum se ajunge la ele. 🙂

Vă doresc să trăiți într-o lume frumoasă!