O călătorie este ca un vis. Totul se află în tine. Tot ce simți se afla deja în tine, în mintea și-n sufletul tău. Fiecare bucățică de cîrpă fluturînd în soare, fiecare piatră, caldarîmul străzilor, zidurile caselor, drumul spălat de ploaie, cîmpurile înverzite, pomii stingheri, moara și mlaștina de lîngă ea, totul este al tău.

Mă uitam buimacă la cerul putred, lăsat peste case, gata să toarne din nou din burta lui prea plină peste pămînt. În loc să curgă șiroaie, tremura greu, încercînd să țină pe mai departe întunericul apei în el. Un curcubeu sorbea din smîrcurile văioagei și el răsărit aievea din același vis. Toate sînt eu, toate ești tu.

Am avut de făcut o călătorie importantă. Cea mai importantă.

Alunecînd pe drumuri de primăvară, odată cu vîntul și ploaia, peste ținuturi cunoscute și necunoscute, am descoperit că toate culorile, mirosurile, parfumul pămîntului, răceala nopții, cîmpurile, un stol de păsări sau o tufă de azalee înflorită, toate, dar toate erau deja în mine.

Călătorim lipiți de noi ca de sticla ferestrei. Și nu aflăm altceva decît că lumea sîntem noi.