Locul acela nu are nimic comun, pînă și aerul este altfel, lumina, nisipul drumului și culoarea ierbii nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut. Bizar și arhaic, frumos ca un curcubeu, are forța de atracție a locurilor stranii, vrei să le memorezi repede, poate vor dispărea.
Scufundat între dealuri, trăiește pe apucate sfîrșitul istoriei lui. De pe culmile dealurilor îl pîndesc sondele, ca niște pușcași profesioniști pregătiți să schimbe lucrurile. Am fost acolo astă vară și vreau să vă duc cu mine, preț de cîteva fotografii.
Vladimir este satul în care s-a născut Tudor Vladimirescu. Casa e mică, din lemn, renovată de străbunicul meu acum 100 de ani, curată și calmă ca o fotografie. Casele satului seamănă cu ea, au pridvoare de lemn și viță de vie la ferestre. Pe garduri, în Vladimir, stau păunii, iar liniștea de amiaz e asurzitoare.
Biserica e ctitorită de boierii Gârbești, tata îmi vorbea adesea despre ei. Pictura seamănă cu cea din bisericile grecești, iar albul zidurilor îți spală sufletul de toată zgura drumului pînă aici.
O noblețe veche și tăcută se ridică din adăncitura dealurilor, pe puntea dinstre pădure, treci dincolo, într-o altfel de lume.
Galerie foto
Gazetino 
Pacat. Locuri de mult uitate. Mi ar placea sa l vizitez
Ce-mi placea zona aia prin 86-87, puneam de sonde la Totea, Licurici, Hurezani, Logresti, Pojaru, Bustuchini, luam dealurile la picior si ce mai umblam trecand dintr-o vale in alta.. spre Totea nu o mai luam pe drum, cand veneam de la Carbunesti, ocoleam mult. O luam la picior pe deal, din Negreni, fie iarna, fie vara, era mult mai scurt si mult mai fain. Mi-ar place sa mai vad Amaradia odata. Ma uit in pozele de pe google si pare ca nu s-au schimbat prea multe pe acolo. Dar, uite ca la Vladimir n-am ajuns, desi era pe aproape.
Mă bucur că vă place si vouă,nu mă simt singură pe drumurile noastre.
Reblogged this on Basil Wheel.