Gesturile imprudente ale lui Traian Băsescu i-au scos din sărite pe intelectualii care-l susţineau. I-a oripilat pe cei mai subţiri şi prin contagiune, middle-clasa intelectuală s-a scîrbit şi ea, a intrat în rîndul intelectualităţii înalte. N-a mai rămas mare lucru în jurul acestui preşedinte, şi-a făcut-o cu mîna lui.

Acum, Victor Ponta a sărit el asupra prăzii, a aruncat năvoadele ca să-i prindă pe intelectualii rătăciţi de preşedinte. Am văzut că şi colegii mei au decriptat astfel gestul grăbit al lui Ponta de a-l debarca pe Vanghelie, imediat după scandalul iscat de Traian Băsescu pe tema declaraţiilor despre rege. S-a prea grăbit să le arate intelectualilor că-l dă la o parte pe „analfabetul” de la Bucureşti ca să le facă loc. Calculele lui pot să pară evident oportuniste în ochii fini ai intelectualilor: dacă peştii sînt educaţi să vadă plasa, nu mai intră acolo.

Intelectualii – iar Ponta ar trebui să ştie – se scîrbesc iremediabil, ei au ataşamente totale şi scîrbe totale. Iar dacă de PSD s-au scîrbit cîndva, nu mai este locul unde să se întoarcă vreodată. Cu atît mai puţin cu cît nici Victor Ponta nu pare a fi pe placul lor, el însuşi nu inspiră mai multă încredere. Prea puţin pentru ce vor intelectualii şi prea multe fiţe pentru ce vrea mulţimea, Ponta ar putea fi încă un cal şchiop pe care PSD pariază greşit.

Ponta nu este nici Atanasiu, nici Dâncu, nici Răzvan Teodorescu. E perceput ca un puşti oportunist, urcat prea devreme într-o funcţie care ar fi cerut mult mai mult în aceste vremuri. El a încercat, la rîndul lui, fără talentul lui Vanghelie însă, modelul de mahala vorbind despre Băsescu cum că ar fi Dracul şi altele asemenea. Termeni vulgari aruncaţi inabil, care-l fac incompatibil cu statura unui preşedinte de partid. Adică, dacă Traian Băsescu nu vorbeşte ca un preşedinte, de ce ne-am întoarce cu faţa spre un alt preşedinte care vorbeşte ca un birjar?

Tocmai de aceea, am văzut ce efect a avut lansarea programului USL. Vasile Dâncu se mira şi el cît de puţin ecou a avut programul. Explicaţia ar putea veni chiar din această percepţie: Victor Ponta nu are statura unui personaj în care românii să-şi pună speranţele, cu atît mai puţin intelectualii. Victor Ponta nu este nici intelectual, nu este nici muncitor, nu este nici tînăr întreprinzător, nu este nici om din popor, nici campion. El, ca şi Vanghelie, face parte din categoria celor „născuţi preşedinţi că aşa i-a făcut viaţa”. O categorie de oameni pe care românii nu-i mai plac.