Demisia Alexandrinei Gătej, destul de repede după izbucnirea scandalului legat de angajamentul ei la Securitate, arată o mai mare viteză de reacție în politica de la vîrf. Semn că instituția prezidențială funcționează sub presiune. Și e normal să fie așa. Semnalele de la una dintre cele mai importante instituții din stat, cum e președinția, sînt extrem de importante pentru starea de spirit a națiunii.

Dar unde greșește Alexandrina Gătej și de ce ne jignește ea acum, încă o dată, la plecare?

1. Ne reproșează într-un comunicat citat de Realitatea.net că nu înțelegem să apreciem valoarea profesională, expertiza și competența. Că sîntem ancorați în trecut, ne cramponăm de angajamente fără valoare și nu vedem beneficiile profesionale ale domniei sale. Un mod de a gîndi complet eronat și care dovedește că habar-n-avea unde se afla.

Doamna Gătej era angajata Președinției acestei țări, acolo unde contează moralitatea, contează sinceritatea, contează loialitatea față de adevăr, contează tăria de caracter a omului care pășește zilnic în biroul președintelui țării. Angajamentul Alexandrinei Gătej cu Securitatea în septembrie 1989 arată lipsa de calități morale, oportunismul acestui personaj, dorința de a face carieră, și lipsa sa de viziune. Pentru că un om cu studiile sale ar fi trebuit să înțeleagă că regimul comunist se zgîlțîia în țările din jur, iar un angajament atunci îi va fi inutil. Așadar, lipsit de moralitate și de viziune, chiar și atunci cînd e vorba de propria persoană, un consilier nu poate aduce plus de previziune și predicție cînd e vorba de o țară.

Cît privește competența profesională a acestui personaj, nu poate fi apreciată decît de angajatorul său, președintele țării. Nu avem de unde să știm noi cîtă valoare zace în consilierul cu pricina. Nu a prezentat proiecte proprii, nu a participat la dezbateri, nu și-a expus ideile și nici nu le-am văzut răzbătînd din prestația președintelui. Nu am avut ocazia să întîlnesc în spațiul public nici măcar o idee a doamnei Gătej. Dacă era genială și nefolosită, prin demisia sa nu se pierde nimic, iar dacă nu era genială și nici nu era folosită, iar nu se pierde nimic. Simplul CV al personajului nu spune mare lucru. Să gîndești la macroscară economia unei țări în criză este o performanță care nu decurge direct din succesul companiei la care ai lucrat și din cîtă margarină a reușit să vîndă în Estul hămesit al anilor ’90.

2. Alexandrina Gătej a dezamăgit cu atît mai mult cu cît era percepută ca exponent al unei generații noi, deschise la minte și pusă pe fapte mari. S-a dovedit incapabilă să-și evalueze corect poziția, să fie sinceră și să declare angajamentul său. A reacționat ofensată, cu un aer superior față de publicul care nu-i datora nimic. S-a dovedit sub vremurile care i-au oferit toate șansele.

3. Probabil că pe Alexandrina Gătej a ajutat-o cineva să-și amintească angajamentul cu Securitatea. Dar acest lucru în loc să o scuze, o acuză. Putea să nu se ajungă aici.

S-ar putea ca ea să fie victima (nu inocentă) a jocurilor de putere din PDL. Se spune că un grup din PDL o dorea premier, în locul lui Boc, căruia îi prevedeau retragerea. Lucrurile nu s-au complicat prea mult, altul fiind la rînd.

Pînă la noi vești, a căzut doar capul Alexandrinei. Și un pic din generația așteptată și din iluziile noastre.