Scurtă explicație. Celelalte trei legi erau cerute imperios de FMI, de președinte, de guvern. De ele depindea, așa a spus președintele într-un discurs recent, următoarea tranșă de la FMI.

Despre Legea Educației, nici măcar președintele nu a pomenit că ar mai face parte din pachetul de urgență. În mesajul său din Parlament a evitat să facă referire la acest subiect.

Emil Boc pare și el destul de scîrbit de acest du-te-vino cu Legea Educației și e încurcat cu paternitatea ei. Ar zice că-i aparține lui, guvernului, dacă n-ar fi și Funeriu prin preajmă. Funeriu ar zice că e a lui, dacă n-ar fi alții pe aproape, să-l audă.

Președintele (și poate singurul îndreptățit) și-ar asuma-o dacă n-ar fi toată armata asta de neputincioși cu orgolii care să se oftice.

Și uite așa, ca un copil orfan cu prea multe moașe, stă încă în burta CCR pînă s-o sufoca. Pentru el n-a dat nimeni „șpaga” la doctor, ca să-l scoată la lumină ci, poate, s-a vîrît cîte un salariu de universitar în buzunare ca să-l mutileze cu forcepsul, că se mai întîmplă.

Toată lumea știe că asta a fost o naștere grea, un accident nici n-ar fi de mirare!