În urma articolelor despre salariile din UBB, profesorul Daniel David a simțit nevoia să se justifice. În postarea de pe blogul său „Despre bani, excelență, mediocritate şi «nesimţire» în mediul academic”, David spune: „Aș fi putut să tac ca mulți alții, pentru a nu-mi ridica în cap, în mod gratuit, oameni și critici.” Reproduc mai jos concluzia autorului și două dintre reacții.
Daniel David
Nu reproșez faptul că în țară se comentează critic veniturile mari ale unor cadre didactice/de cercetare. Aceasta este funcția mass-media, iar cei care au făcut-o, din ce am citit eu, sunt profesioniști foarte buni și sunt de bună-credință. Reproșez însă, cu un dram de dezamăgire, lipsa nuanțelor, deoarece absența acestora îi poate descuraja pe cei care s-ar întoarce în țară sau pe cei performanți din țară. De asemenea, reproșez unora, cu amărăciune, evaluările făcute – „venituri nesimțite” – care se înscriu într-o mentalitate românească care nu înțelege că nu poți face excelență și competiție internațională cu „pantalonii rupți în fund” (sic!) și că cei care sunt mai buni și lucrează mai mult trebuie să câștige mai mult. Sunt însă de acord să coroborăm veniturile cu performanța. Mă aștept ca cei care au venituri mari să fie și performanți ştiințific şi invers. Asta ar trebui investigat de presă și de profesioniștii pe care îi știu eu!
Ștefan Vlaston
Păi asta e problema: Cine, unde, când corelează veniturile (bugetare) cu performanța? Care sunt sau ar trebui să fie mecanismele? Există ele în funcție în România în acest moment? Există raportări postfinanțare pentru fiecare leu cheltuit? Că, în rest, teorie.
Gigel Militaru
Există însă o chestiune de principiu aici: și dumneavoastră [D. David – nota mea] și eu sprijinim același lucru. Excelența adevărată, europenizarea sistemului, demafiotizarea și defeudalizarea clicilor, etc. Printre aceste „reforme” (vai ce termen perimat) intră și cercetarea și conflictele de interese. Știm bine cum e în vest: dacă ești într-un organism ce decide acordarea de granturi de cercetare, ai doua opțiuni: ori nu iei grant de la acel organism care te evaluează, ori demisionezi.
Gazetino 
O problema tratata aici (http://educer.eu/documente/Marele%20Jaf%20Academic%5B1%5D.pdf) demonstreaza ilegalitatea cumulului de functii si salarii bugetare. Nu poti fi angajat cu norma intreaga la 6-8 institutii bugetare, sa iei 8 salarii intregi, in dispretul Codului Muncii si a directivelor europene. Ori de aici vin salariile “nesimtite” ale unor baroni universitari.
Dl Nicolae Robu, parlamentar PNL si rector la Universitatea din Timisoara, sustine ca isi conduce universitatea prin telefon si email.
Stafful ARACIS cumuleaza veniturile cu salariile platite de universitatile de origine, un conflict de interese mare cat muntele.
De acord cu dl Vlaston. Mai adaug si ceea ce am scris pe EDU CER:
Cred ca CCR poate lua o decizie corecta, motivand tocmai prin noul context creat si prin faptul ca LEN apara statul de drept prin atacul la mafiile academice. Singura problema de neconstitutionalitate, existenta si in legea actuala si in LEN este ca in constitutie scrie ca invatamantul de stat este gratuit, in timp ce universitatile de stat vand servicii educationale contra cost si contrar Constitutiei. Dar deoarece nimeni nu a notificat Curtii o asemenea realitate anticonstitutionala, Curtea nu se poate autosesiza si nu poate invoca neconstitutionalitatea acestei stari de fapt (si de drept?). Salariile nesimtite provin tocmai din normele fara numar fara numar create prin atragerea studentilor la invatamantul cu taxa, dar cu taxe inferioare celor de la privat (folosind investitii de la buget pentru cladiri, intretinere etc). Pe langa concurenta neloiala (alo! Consiliul Concurentei! dumneavoastra va puteti sesiza din oficiu asupra acestei inechitati flagrante si generatoare de venituri disproportionate in sistemul de educatie, generand spagaraie si mafiotenie) sistemul de invatamant de stat cu taxe mai mici ca la privat genereaza si spirala noncalitatii in educatie. Cred ca aceasta tema ar fi de studiat de catre EDU CER deoarece aici se afla multe dintre cauzele relelor pe care noi le atacam de ani de zile.
Sunt doua probleme importante legate de veniturile universitarilor:
* criteriile de evaluare sunt cel mai adesea neclare, alese dubios, si foarte rar aplicate; predictorii puternici pentru venit sunt gradul didactic, vechimea, pozitia in structura de putere a universitatii, si nu calitatea cercetarii, a activitatii didactice, a implicarii in comunitate (outreach activities)
* inegalitatea de venituri este absurd de mare: 30 : 1 intre cele mai mari si cele mai mici; chiar si in Statele Unite, la universitati private, de top, cu laureati Nobel, raportul de 10 ori mai mic! Inegalitatea de venit de acest nivel si fara o legatura rezonabila cu criterii de calitate are un efect devastator asupra culturii organizationale din universitati si stimuleaza impostura. Multi dintre cei cu venituri foarte mari ii platesc pe cei de la baza lantului trofic sa le tina ore, sa rezolve probleme administrative legate de granturi–inegalitatea mai scade in acest fel, insa tinerii cercetatori isi irosesc tot timpul cu munci de acest fel prost platite si nu au timp sa se dezvolte.