Nicio universitate din România nu se află în Top 500 universități din lume. În privința calității, a performanțelor, sistemul universitar de la noi nu a dovedit că se poate ridica nici la nivelul celor din Europa. Nu avem absolvenți de top și nici absolvenți cu succes de piață. Unul din doi tineri care termină o facultate intră direct în șomaj.

Avem însă salarii ale profesorilor ajunși în vîrful piramidei universitare mai mari decît ale multora din Europa. Ele sfidează rezultatele actului de învățămînt, dar și legile țării, pentru că o parte nu s-au făcut publice niciodată. Salariile acestea provin de la stat sau din taxele studenților, și unii și ceilalți parteneri fraieriți ai actualului sistem. O evaluare corectă și alocarea banilor în funcție de performanțele universităților ar fi o măsură necesară pentru însănătoșirea sistemului și pentru aceste vremuri.

Money.ro publică astăzi o listă a celor mai mari venituri ale profesorilor universitari din sistemul public.

Gazeta de Cluj a publicat și ea, sub semnătura lui Tiberiu Hrihorciuc, „Salariile monstruoase care merita diminuate. Superbugetarii de la UBB” Cluj-Napoca, un articol în două părți, pe care le puteți citi aici și aici.

Am cerut, la rîndul meu, de cîteva ori, lista salariilor ”secrete”. Au trecut doi ani de cînd UBB a primit cererea dar nu a dat niciun răspuns, salariile de la vîrful universității rămînînd în continuare, secrete.

În acest context sensibil, o imagine a intereselor manifestate de conducerile universităților de stat de-a lungul ultimilor ani, poate fi regăsită în următoarele articole:

» Andrei Marga propune ridicarea vârstei de pensionare a cadrelor universitare;

» Andronescu a promis că salariile profesorilor universitari vor crește cu 50% în 2009.