Comentariile post-stenograme arată cam cum se poziționează fiecare autor în funcție de ce are de apărat. Văd, de exemplu, o teorie care aruncă problema într-o altă zonă decît cea corectă în acestă discuție, aceea a procurorilor. Cît de relevante sînt stenogramele pentru caz este întrebarea în spatele căreia s-au încolonat mulți.

Nu, nu este corect să invocăm irelevanța acestor stenograme pentru cazul judiciar, pentru dosarul Vîntu și să acuzăm publicarea lor. Noi, cei care discutăm despre stenograme sîntem jurnaliști, nu judecători. Poate că procurorii au greșit, poate sînt incompetenți sau rău intenționați. Dar este altă discuție. Justiția trebuie să sancționeze abuzul judiciar.

Dar, chiar dacă stenogramele sînt irelevante juridic, pentru presă și public sînt teribil de relevante. Presa slujește interesul public și acesta există. Cum să nu intereseze publicul felul în care i se livrează lui informația, zi de zi, ceas de ceas? Cum să nu fie interesant pentru telespectator să afle cum funcționează mecanismele prin care îi este prezentată „realitatea”? Îi folosește în primul rînd ca să se apere în fața manipulării. E o informație necesară.

Cu atît mai mult este relevant pentru jurnaliști, pentru breasla noastră. Relevant și util. Cu fiecare experiență nefastă, breasla a avut ocazia să învețe ceva. Este și aceasta o ocazie să evalueze situația în care se află, să acționeze și să caute soluții de recredibilizare.

Iată doar cîteva motive pentru care apariția stenogramelor ar trebui să i se pară, oricărui jurnalist cinstit, utilă.

Pentru publicul nostru dar și pentru noi, discuțiile unui mogul cu angajații lui despre politica editorială a unui trust național de presă sînt fapte extrem de relevante în sensul nivelului nostru de deontologie și democrație, de cultură instituțională și politică.