Azi a nins în Transilvania. Dinspre București se rostogolesc spre noi, veștile proaste. Eu caut pe net culturi de lavandă. Visez să umplem ogoarele albe, cu cîmpuri de lavandă și trandafiri pitici.

Așa e cînd ninge în Transilvania.

Visele nu sînt, după cum ne-am obișnuit să le defăimăm, niște iluzii pentru proști. Ele animă mințile și le dau energie, pun oamenii pe jar și-i împing să mute munții din loc. Visul nu e doar o închipuire deșartă, chiar și atunci cînd nu se împlinește, el dă sens existenței noastre. Pe noi, și nu pe maimuțe, ne ajută să mergem înainte.
Citește în continuare „Visul. Paulo Coelho, Transilvania și spărgătorul de nuci” →