M-am întrebat aseară, pe culoarele muzeelor, de ce nu-mi plac atunci cînd tac. Cînd stau încremenite în singurătate, goale pe dinăuntru, cimitire reci pentru oseminte necunoscute. De ce nu ne ducem și-n zilele obișnuite să le vedem pe îndelete, de ce nu intrăm la muzeu ca la librărie, de ce nu ne cheamă înăuntru o poftă anume de a sta printre rafturi? Sau ni se mai și întîmplă, dar cu mult mai rar decît atunci cînd se deschid porțile muzeelor și se umplu sălile de oameni. În Noaptea Muzeelor.

Am stat la coadă să intrăm, ne-am strecurat cu greu pe lîngă vitrine, am înfruntat o vînzoleală de mama focului. Și totuși, ne-a plăcut! Citește în continuare „Lolita, hai fată, astăzi, la muzeu! Ce taaare!” →