Etichetă: vis

Călătorind cu tine

O călătorie este ca un vis. Totul se află în tine. Tot ce simți se afla deja în tine, în mintea și-n sufletul tău. Fiecare bucățică de cîrpă fluturînd în soare, fiecare piatră, caldarîmul străzilor, zidurile caselor, drumul spălat de ploaie, cîmpurile înverzite, pomii stingheri, moara și mlaștina de lîngă ea, totul este al tău.

Mă uitam buimacă la cerul putred, lăsat peste case, gata să toarne din nou din burta lui prea plină peste pămînt. În loc să curgă șiroaie, tremura greu, încercînd să țină pe mai departe întunericul apei în el. Un curcubeu sorbea din smîrcurile văioagei și el răsărit aievea din același vis. Toate sînt eu, toate ești tu.

Citește în continuare „Călătorind cu tine” →

Casa din vis e o moară de vînt. Veniți să o vedeți

Am povestit cu un expert în energie. Plănuia un parc eolian pe munții din Ardeal. A măsurat și calculat, a umblat prin Bărăgan și pe malurile mării, a ajuns la concluzia că morile lui pot trăi doar în buza apei, la șes.

A adus una și la munte, a pus-o pe marginea drumului, înfiptă ca o troiță. De cîte ori treci pe lîngă ea, îți vine să te închini.
Citește în continuare „Casa din vis e o moară de vînt. Veniți să o vedeți” →

Cînd tu ești negrul. Cine merge cu tine?
Huckleberry Finn a plecat din Missouri cu o „cioară” pe Mississippi în jos
și a ajuns la Cairo cu un prieten.

Am stat în mijlocul unui drum înzăpezit, printre ciulini, și m-am gîndit la noi. La toți cei care ne știm. Unii au fost prinși de înghețul iernii supărați pe lume, alții cu dureri în piept, în spitale, alții sătui pur și simplu să nu găsescă oamenii potriviți pentru visele lor.

Mi-am amintit furia cu care îmi povestea prietena mea, venită de la Viena, că oamenii nu sînt frumoși nici acolo, că străzile nu sînt adevărate, că fețele oamenilor sînt moarte. Îi văd încă buzele mișcîndu-se nervos, și ochii căutînd răspunsuri. E o lume mică, prea mică pentru visele ei. E o lume mică și pentru visele mele.
Citește în continuare „Cînd tu ești negrul. Cine merge cu tine?” →