Zilele acestea am primit un mesaj extrem de violent de la un cititor. Mai urît ca o înjurătură, de-o mizerie incalificabilă. Cu atît mai mult cu cît venea de la un profesor universitar, mesajul m-a șocat. Era semnat, așa că l-am căutat pe om, să-l văd și să înțeleg ce se întîmplă. Este profesor la UBB, la facultatea de fizică. Din respect pentru vîrsta domniei sale, care și ea are legătură cu faptele, nu am să-i spun numele. Dar întîmplarea m-a pus pe gînduri. Pentru că am mai fost jignită, înjurată sau amenințată în lunga mea carieră de jurnalist, sînt relativ obișnuită cu asta. Dar violența de limbaj a profesorului, om din mediul academic, nu este un fapt banal, ușor de trecut cu vederea.

Apoi mi-am amintit textele agresive ale rectorului UBB, șeful acestui om. Și întîlnirea domniei sale cu Cătălin Avramescu, unde amîndoi au dovedit că au instincte de canibali, cum ar spune Mircea Badea. Prea multă violență la oameni care nu trebuie să vîneze ca să mănînce, n-au ros ghete în tranșee, nu au trăit mari traume la viața lor, nu au naufragiat pe coaste sălbatice și nici nu au ucis în războaie moderne. Sînt niște personaje de carton dintr-o lume de laborator, învățați să dispună, să obțină, să consume, să adune.

Ce-l făcea pe bătrînul profesor să scuipe cuvinte jignitoare către o femeie? Citește în continuare „Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor” →