Etichetă: video

Arta lui Cantor. Duios despre lume el povestea

Instalații, instalații video.

Sună straniu, dar sînt mesajele unei generații care caută să regăsească arta. Sînt creații, de fapt.

Unii reușesc să spună ceva important, să-l impresioneze pe omul modern, să treacă dincolo de aparențe. Alții rătăcesc printre năzbîtii, pînă uită și ei de unde au plecat și ce-au vrut să spună.

Mircea Cantor este unul dintre aceia care știu ce vor să spună și au găsit și mijloacele ideale pentru creațiile lor.

Citește în continuare „Arta lui Cantor. Duios despre lume el povestea” →

Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii

Am ajuns în cîteva ierni pe drumuri ciudate, coborîte parcă anume din cer ca să-mi încerce mintea. Am nimerit în miezul iernii, pe cîmpurile pîrlogite și pustiite, spre Ineu. De-o parte și de alta, se întindea cîmp de scaieți împungînd zăpada. În față, pe limba portocalie, sticloasă, cîrduri de ciori negre, înfipte în pojghița drumului de lut, ca cioclii. M-am aplecat să pipăi coaja aprinsă ca de purpură.

Citește în continuare „Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii” →

Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor

„A trait sarac si a murit necunoscut. A fost nefericit în dragoste, dar fericit cand picta. A avut accese de furie necontrolata si crize de epilepsie, s-a automutilat si s-a înfometat pentru a hrani saracii. A creat aproape 900 de lucrari în doar zece ani, dar a vandut un singur tablou în timpul vietii. S-a sinucis, lasand în urma picturi care astazi valoreaza averi”. Așa sună astăzi comentariul postat de un cititor anonim pe un site, despre Van Gogh.

Am fost la Budapesta cînd Citește în continuare „Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor” →

Voci de ”primăvară”

O armată de soldați supărați nu poate mișca din loc nici un fir de nisip. Nu face nici cît o pală de vînt. Nu va putea clinti nici un fir de iarbă. Nu va dezgheța apele și nu va găsi calea, nu va scoate poporul în primăvară.

O armată de frustrări și întunecimi ale neputinței nu va mișca pămîntul din loc și nu va reuși să-l întoarcă și cu partea rece spre soare. Nu va duce mesajul mai departe. Nu va chema pe nimeni și nu va clădi nimic.

Doar niște voci de primăvară vor trezi ce a mai rămas senin și puternic dintr-o nație. Nu vor găsi pămînt inimile întunecate ale unei armate supărate. De aceea, urmați doar calea inimii voastre.

România lor (II)

La Archid, niște voluntari olandezi au construit, împreună cu sătenii, o clădire. Casa Curcubeu. Pentru că trebuia început de undeva.

Acolo s-a făcut cabinet medical, sală de calculatoare cu acces la internet, birou de consiliere, bibliotecă dar și o sală pentru petreceri, nunți, parastase. Un loc pentru împreună care a devenit un fel de administrație paralelă. Încă o bucățică din România paralelă. România oamenilor.

România lor (I)

Urmăriți filmulețul de mai jos. Are doar 4 minute. Vă sigur că nu veți regreta. Veți înțelege desigur de ce vi-l prezint și de ce nu mai are nevoie de comentarii. Este despre România lor, a oamenilor care merg mai departe, singuri.

Rațiune sau emoție? Un răspuns în limba ultimilor mohicani

Rațiune sau emoție? Iată marea întrebare a omului modern. Cu cît individualitatea se dizolvă mai mult în universalitate, cu atît căutarea unui pămînt solid sub picioare îi devine vitală. Iar pămîntul solid, a crezut el, trebuie să fie rațional construit. Să aibă un scop și reguli aproape matematice care să-l țină în funcțiune.

Aproape întreg sistemul economico-financiar al lumii a fost construit pe principii rațional-matematice de funcționare.

Numai că matematica asta a luat-o razna într-o zi și a tot adunat cifre nule pînă cînd criza a prăbușit frumusețe de construcție. Doar pojghița exterioară, mesajul de promovare și tehnicile de marketing mai atingeau membrana fină a amintirilor emoționale. Și ele rațional livrate mediului aseptic. Și cu toate astea, vaccinat împotriva emoției, sistemul a intrat în cangrenă. Cum s-a întîmplat să dea faliment polinomul? Ecuația? Regula de trei simplă?

Răspunsul Citește în continuare „Rațiune sau emoție? Un răspuns în limba ultimilor mohicani” →