Comunitatea armeană de la Cluj trăia în chirie pînă acum cîteva zile cînd s-a mutat în sediul ei de pe strada Cuza Vodă numărul patru. De douăzeci de ani, o mînă de oameni la început, apoi tot mai mulți, căutau un loc unde să se vadă de cîte ori aveau nevoie. Aproape că pribegia lor istorică se continua chiar și acum, prin clădirile altora. De Crăciun, de ziua Armeniei, sau cînd comemorau genocidul care i-a alungat departe de casă, ei o făceau tot într-o străină casă. Armenii au construit în România orașe întregi, catedrale, muzee, spitale, dar n-au primit, ani de zile, o încăpere unde să se întîlnească, să schimbe o vorbă, să-și pomenească morții.
Citește în continuare „Ce au făcut armenii, în prima zi, în casa lor” →