N-a trecut mult de când ne anunțau cât de duri fuseseră ei, polițiștii locali. Confiscaseră un sac de urzici. Se impunea, urzicile erau ilegale. Cei cu sacii pe spinare nu aveau… certificate de producători! Și nu te joci cu legea. Au compus atunci un comunicat de presă, unul elaborat. Ne spuneau și cum au distrus urzicile alea dușmănoase. Le-au venit de hac, una-două! Mă gândeam atunci, vedea-v-aș adunând voi un sac de urzici! Pedeapsă mai mare pentru lipsa de minte nici nu există. În plus, de ce nu au dus marfa, dacă tot o confiscaseră, la cantina săracilor sau la un orfelinat?

Ei bine, au recidivat mai târziu, când s-au repezit ca ulii pe o biată bătrânică ce vindea flori de câmp pe pervazul unei bănci. Bătrâna a fost târâtă cu marfa ei ilegală de ditamai vlajganii poliției locale și scoasă din lumea noastră perfectă. Era ceva urât. Stătea acolo, în ochii lumii, îmbrăcată în negru și cu băsmăluța ei. Alături avea bastonul și un coș cu flori de câmp. Păi, nu e rușine? Trăim noi în orașul smart, în acest Silicon Valley sau nu? Afara cu ea din peisajul nostru modern urban. Au extras-o ca pe o scamă, au luat-o cu penseta de pe mocheta perfectă.

Uf, „mocheta” perfectă! Nu știu cine le-o strică în halul ăsta, dar miroase rău a urină. Centrul orașului, zidurile clădirilor, trotuarele sunt pline de urină și unsoare. Duhnesc. Din curțile interioare se ridică danfuri de fecale. Noapte de noapte hoinarii boemi își fac nevoile pe unde apucă. Dar nu pot fi văzuți pentru că e întuneric. Înțelegem asta. Și ca să patrulezi noaptea ar trebui să nu dormi. Și cum să nu dormi noaptea? Înțelegem și asta. Se mai și bat. Umplu străzile de urlete, se izbesc de vitrine, își trag pumni , se distrează boemii orașului. Să-i lăsăm zic. Nu e niciun polițist pe străzi. E și pentru ei noapte, a doua zi au treabă.

Citește în continuare „Poliția contra mărului de stradă. Povestea unui oraș smart” →