TIFF ul și un oraș care-l iubește. Să vedeți de ce

Imagine

Aseară am fost la deschiderea TIFF. Am stat în piață, pe sub nori, alături de mii de oameni, pentru o bucată de vreme, până am înghețat.

Mă gândeam uitându-mă la Giurgiu că el chiar merită aplauzele noastre. Poate nu atât pentru Festivalul care îl duce și pe el mai departe pe val, poate nici pentru selecția filmelor pe care o lasă an de an pe mâna lui Chirilov și ne dă cam același meniu, dar mai ales pentru inteligența și puterea cu care scanează el orașul și pune degetul pe răni.

S-a referit la cazul Tribuna exact așa cum aș fi făcut-o și eu, cum dealtfel am și scris în Transilvania Reporter, dar faptul că el a înțeles de departe situația absurdă de acolo și că o spune exact așa cum e la momentul potrivit, acolo și în timpul când e bine să o facă, este merituos.

Apoi, copiii din Pata Rît. Îi spală, îi iau cu autobuzele și-i aduc la film. Încă  o bubă a orașului asupra căreia el atrage frumos atenția.

Minunat, Tudor, e plăcut să descoperi că suntem mai mulți care lucrăm  încet dar bine pentru drumul frumos înainte.

O facem pentru noi.

O doamnă de 130 de ani moare

tribuna-ra

Mai are un pic şi împlineşte 130 de ani. Dacă rezistă. Este cea mai veche revistă de cultură din Cluj, fondată de Ioan Slavici pentru scriitorii români la 1884, era destinată tinerelor talente de la noi şi promovării lor. A rezistat şi-n timpul comunismului, a apărut cu regularitate ca o bătrână doamnă la biserică, fără să uite niciodată ce are de făcut, care este misiunea ei: să ţină trează credinţa în cuvânt. Acum vin ştiri bizare despre ea.

Poveştile de dincolo de uşile revistei par de domeniul absurdului, ceva între ridicol şi grotesc.

Condusă de câteva luni de un nou redactor-şef-director (care îşi spune de fapt, manager!), Mircea Arman, revista lui Slavici trăieşte agonia ultimelor zile de revistă în toate minţile. Redactorii sunt ţinuţi la programul de 8 ore obligatorii, ies la evenimente numai cu bilete de voie, sunt chemaţi la comisia de disciplină pe rând şi muştruluiţi zdravăn dacă întârzie la „fabrică”.

Lumea culturală freamătă, protestează, semnează petiţii dar nimic nu se schimbă. Doar numele redactorului chemat la „Disciplină”, în fiecare săptămână altul!

Vezi cum arată o redacţie înnebunită de un om şi o revistă care moare sub ochii noştri!