Etichetă: Traian Basescu
Da. Ne-a răspuns Traian Băsescu
În discursul președintelui din această după-amiază, am primit răspunsul la articolele în care susțineam că avem nevoie de un proiect de țară.
Președintele României ne-a spus că avem, să nu-l mai căutăm. Avem programe: 7 linii de finanțare de la UE, o țintă de trecere la moneda euro și în general, avem un drum, el e drumul european.
I-aș spune domnului președinte că acesta nu este un proiect de țară. Și am să-i explic și de ce, printr-o scurtă divagație.
Salvador Dali a pus următorul titlu unui tablou al său în care desenase o pipă: „Aici nu este o pipă”. De ce? Pentru simplul motiv că acolo era doar schița unei pipe. O pipă are greutate, contur și poți fuma cu ea. Și mai ales, îți aparține.
Vezi discursul prezidențial.
Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor
Zilele acestea am primit un mesaj extrem de violent de la un cititor. Mai urît ca o înjurătură, de-o mizerie incalificabilă. Cu atît mai mult cu cît venea de la un profesor universitar, mesajul m-a șocat. Era semnat, așa că l-am căutat pe om, să-l văd și să înțeleg ce se întîmplă. Este profesor la UBB, la facultatea de fizică. Din respect pentru vîrsta domniei sale, care și ea are legătură cu faptele, nu am să-i spun numele. Dar întîmplarea m-a pus pe gînduri. Pentru că am mai fost jignită, înjurată sau amenințată în lunga mea carieră de jurnalist, sînt relativ obișnuită cu asta. Dar violența de limbaj a profesorului, om din mediul academic, nu este un fapt banal, ușor de trecut cu vederea.
Apoi mi-am amintit textele agresive ale rectorului UBB, șeful acestui om. Și întîlnirea domniei sale cu Cătălin Avramescu, unde amîndoi au dovedit că au instincte de canibali, cum ar spune Mircea Badea. Prea multă violență la oameni care nu trebuie să vîneze ca să mănînce, n-au ros ghete în tranșee, nu au trăit mari traume la viața lor, nu au naufragiat pe coaste sălbatice și nici nu au ucis în războaie moderne. Sînt niște personaje de carton dintr-o lume de laborator, învățați să dispună, să obțină, să consume, să adune.
Ce-l făcea pe bătrînul profesor să scuipe cuvinte jignitoare către o femeie? Citește în continuare „Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor”
Remanierea, un retuș la fotografia de grup. Boc și Băsescu s-au bătut pe fotoshop
Poporul s-a uitat un pic la ei, n-a înțeles mare mare lucru, în schimb a simțit că nu-l privește. S-au extras cu forcepsul cîțiva miniștri, in locul lor au venit niște neica nimeni, nici o speranță. Dacă se schimba întreg guvernul, efectul ar fi fost maxim, iar miza fiind mai mare, poate și selecția ministrilor ar fi fost mai exigentă.
Acum Boc se crede învingător pentru că a rămas acolo. Un motiv în plus să putem spune că nu are miros politic. Emil Boc sapă în fiecare zi groapa PDL și se felicită pentru asta. Totodată, sapă și groapa României. Culmea e că se felicită și pentru asta. Ați văzut un program, niște obiective, soluții ale noii echipe?
Nu! Tot ce s-a întîmplat a fost un mic retuș la fotografia de grup a guvernului, făcut la presiunea lui Traian Băsescu, dar în varianta lui minimală, semn al neputinței acestui partid de a-și vedea măcar propriul interes politic pe termen lung. Nici măcar nu a fost lupta pentru putere în PDL care să conteze. Contextul i-a provocat puțin, dar fără efecte.
A fost un gest minor de meschinărie politică. Atît.
Traian Băsescu și varianta „tehnocrați plus Boc”. Pînă deseară avem răspunsul
Primii care lansează scenarii în legătură cu remanierea guvernamentală sînt chiar politicienii. Într-o variantă pe care am auzit-o astăzi, se pare că Traian Băsescu i-ar fi prezentat lui Emil Boc, conform unor surse apropiate PDL, și o variantă de guvern de tehnocrați, condus tot de Emil Boc.
În componența lui ar intra personaje bine cotate din imediata apropiere a lui Traian Băsescu. Lucian Croitoru, Ionuț Popescu, Mircea Miclea, Alexandra Gătej, Valeriu Steriu. În această variantă, păstrarea lui Boc s-ar justifica simplu: se menține un fel de continuitate, rămîne același om supus față de președinte și păstrează legătura cu partidele care-l susțin.
Aceleași surse spun că Emil Boc nu a respins această variantă, dar colegii săi din guvern au făcut-o. Miniștrii PDL nu se lasă dați atît de ușor la o parte. Poate doar planurile opoziției, anunțate astăzi, ar putea să-i facă să se răzgîndească. Perspectiva ca PSD și PNL să preia puterea în totalitate îi poate determina să accepte pierderea ei în parte. În cîteva ore vom vedea însă, dacă PDL decide să facă doi pași în spate.
De ce tace opoziţia Chitic în cazul palmei de la Neptun
Sînt cîteva argumente care fac credibil incidentul de la Neptun în care avocatul Chitic pretinde că a fost lovit de preşedinte.
În primul rînd, trecutul îl vulnerabilizează pe preşedinte. În conştiinţa publică a rămas ca un tip imprevizibil, irascibil, violent.Cu alte cuvinte, ni-l putem uşor închipui, după toate cîte s-au întîmplat în ultimii ani şi în stare să loveasca un cetăţean. Am spus, ni-l putem închipui, nu că aşa s-a şi întîmplat. Adică, poporul lui Băsescu nu se şochează şi nu mai sare pînă în tavan cînd aude o astfel de relatare. Ba mai mult, întîmplarea fiind plasată în parcarea unui restaurant, seara tîrziu, ne putem imagina şi că era băut, deci, un motiv în plus să credem scena posibilă.
De ce am avea însă, îndoieli?
Prea se potriveşte, cum ar zice reclama! Ştirea a ieşit în ziua în care Victor Ponta anunţa strategia opoziţiei de a prelua puterea. Primii paşi, înlăturarea lui Boc, următorii escaladarea palatului Victoria. Năstase adaugă: şi ceva măsuri asiguratorii în ceea ce-l priveşte pe Băsescu!
O poveste despre o palmă în parcarea de la Neptun, dată pe înserat şi fără martori, e o asigurare bună. Din acest incident, opoziţia poate face oricînd un motiv de suspendare a preşedintelui. Prin urmare, se deschide calea pentru ca PSD să ajungă la putere, fără probleme majore.
În favoarea acestei variante de lucru vine şi faptul că în prima zi a lansării ştirii, cel puţin, nici un politician important din opoziţie nu a sărit să înfiereze fapta preşedintelui, aşa cum era de aşteptat. Dimpotrivă, au lăsat subiectul să crească pe masa televiziunilor, fără a interveni. Dacă opoziţia a făcut conştient acest gest, înseamnă că a învăţat din trecut şi acum ştie că exploatarea politică a unui astfel de eveniment îl face mai puţin credibil, aşa cum a fost în cazul copilului de la Ploieşti.
Tăcerea opoziţiei pare un indiciu serios că ceva se pune la cale, iar Chitic e un pion într-un scenariu cu miză politică mare.
Proiect de țară, drum de țară
Un proiect de țară este ca un drum de țară. Începe de undeva și te duce mai departe. E mai drept sau mai întortocheat, după cîtă pricepere și putință ai la facerea lui. Dar mai ales, el are puterea de a ne duce pe toți, unde fiecare în parte nu putem. Într-o țară așezată. Așa cum nu e a noastră acum. Am spus că este momentul ca cineva să se apuce de el. Ar fi de dorit să o facă președinția. Și nici n-ar fi foarte greu. Se organizează o comisie, elita domeniilor importante, tineri, că pentru ei se proiectează viitorul, și în urma unei dezbateri naționale se trasează cîteva direcții esențiale de mers înainte. La ele trebuie să conspire întreg universul ca să se pună în practică. De la legislație la consens public. Acum, un proiect de țară ar fi mai necesar ca oricînd. Am ieși din criză clădind pe ceva solid. Dar cine sa-l facă? Am citit ceva despre acest subiect scris de Cornel Nistorescu. Comentatorii articolului lui scot în evidență exact incapacitatea noastră de a trece peste măruntele cîrcoteli și a gîndi serios, împreună, un drum. Acum sînt cu puțin înainte sa-mi pierd speranța de tot.
Gazetino 