Noi nu trăim ce n-a mai trăit nimeni. Oamenii au suit și coborît de nenumărate ori, vremuri proaste după vremuri bune și vremuri bune după cele proste. Dar important a fost să rămînă frumoși, curați, oameni de ispravă. Am căutat în arhive și i-am găsit pe unii. Vi-i aduc astăzi, aici, pe blog (e tot ce am acum) ca să-i cunoașteți și voi. Să înțelegem împreună diferența dintre ciocoii noi și domnii vechi.

Articolul l-am scris în 17 martie 2010 și a fost publicat pe Realitatea.net. Îl reiau astăzi, cu aceleași gînduri, cu aceleași sentimente.

În dimineaţa zilei de 17 martie s-a trezit şi şi-a amintit că trebuie să expedieze cartea poştală. A cumpărat-o la serbarea fetelor de vineri seara. A dat o coroană şi jumătate pe ea. Domnul locotenent Csintos îşi înmuie tocul în călimară şi scrise frumos, pe vederea cu desen. „Poate şi Cyclamen vrea să-şi facă drum la Cluj?” Şi o trimise către Sasz Cyclamen Erzsebet din Luduş.

Citește în continuare „Amintiri din vremea când statul era la fel de neputincios, dar oamenii nu erau la fel de mărunţi” →