Etichetă: Sorin Ovidiu Vîntu

Presa după stenograme. Între revoltă și interes

Comentariile post-stenograme arată cam cum se poziționează fiecare autor în funcție de ce are de apărat. Văd, de exemplu, o teorie care aruncă problema într-o altă zonă decît cea corectă în acestă discuție, aceea a procurorilor. Cît de relevante sînt stenogramele pentru caz este întrebarea în spatele căreia s-au încolonat mulți.

Nu, nu este corect să invocăm irelevanța acestor stenograme pentru cazul judiciar, pentru dosarul Vîntu și să acuzăm publicarea lor. Noi, cei care discutăm despre stenograme sîntem jurnaliști, nu judecători. Poate că procurorii au greșit, poate sînt incompetenți sau rău intenționați. Dar este altă discuție. Justiția trebuie să sancționeze abuzul judiciar.

Citește în continuare „Presa după stenograme. Între revoltă și interes” →

Prețul plătit ca să fii un om liber

Subiectul stenogramelor s-a întors pe toate fețele, iar cititorii au putut să înțeleagă chiar și singuri cam cum stau lucrurile.

Concluzia: în presa românească, tot felul de cîrnățari au murdărit locul și au terfelit această meserie. Ca să facă bani, să cîștige putere, să se dea mari, să construiască palate.

Nu ne uimește Vîntu, știam ce personaj este. Dar ne miră unii dintre băieții curăței, din new media, care au dus și în acestă zonă apucăturile unei prese primitive. Sînt cîteva dezamăgiri notabile.

Dar, trebuie să vă mărturisesc propria mea experiență pentru că sigur ajută la înțelegerea fenomenului.

Citește în continuare „Prețul plătit ca să fii un om liber” →

Efectul Vîntu asupra presei. Statul slab, băieții răi și victimele colaterale

De cîteva zile, presa s-a îngramădit ca suporterii la meci, unii în spatele puterii și alții în spatele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Înrăiți de criză, de lupte politice și de interese personale, jurnaliștii au început să țipe, să muște din ecrane și să înfiereze, cînd pro cînd contra.

O fi asta singura modalitate în care mai pot ei reacționa după relația incestuoasă cu politica sau cu mafioții ultimilor ani? În loc să urască răul din societate, au ajuns să se urască între ei, partizani întreținuți ai unui sistem putred?

Mi s-a confirmat ideea că trebuie s-o luăm de la început și să reclădim instituții de presă credibile, care să se întrețină prin performanțele lor de piață și nu prin canale de alimentare subterane de la conturile unor mafioți sau politicieni primitivi spre conturile ziarelor.

Dan Diaconescu, Sorin Ovidiu Vîntu – e începutul sfîrșitului unei epoci triste.
După ce trece furtuna, vom vedea cine mai rămîne în picioare și, dacă ne vom mai recunoaște ca jurnaliști, vreunii, vom începe să clădim o nouă presă. Poate că nenorocita de criză ne ajută și ea să curățăm locul.