Medicii pleacă, sistemul corupt rămîne. România, știi ce faci?

Era seară, stăteam de vorbă cu medicul Mircea Bârsan în camera sa „de zi” din spital. Are și un dormitor, undeva mai sus, pentru că acolo locuiește.

E în prag de pensionare, mai mult blazat decît revoltat. N-a luat șpagă niciodată, dar nici nu a dat. Poate așa se explică faptul că Mircea Bîrsan, deși conduce de ani buni Institutul Inimii, n-a reușit să le facă rost de posturi tinerilor săi rezidenți.

Nu le-a putut obține posturi, iar după rezidențiat, mulți dintre ei au rămas cu situații incerte, apoi au plecat. „Le dădeam gărzile, toate, eu nu mai făceam gărzi deloc, pentru ca ei să poată aduna niște bani. La sfîrșit de lună luau cam 500-600 de lei. Cum să poți trăi cu banii ăștia? Au plecat, cei mai mulți în Franța. Păcat de ei, erau bine pregătiți, ar fi trebuit să rămînă”, îmi spunea Mircea Bîrsan cu regret.

Citește mai departe!

Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?

După scandalul iscat între Traian Băsescu și Arafat au rămas cîteva întrebări esențiale fără răspuns. Ca de obicei, problema serioasă și care ne privește pe toți: Legea Sănătății a fost acoperită de răfuiala televizată a celor doi oameni importanți. Conflictul a fost redus la sentimente, cei care-l iubeau pe Arafat îl urăsc și mai mult pe Băsescu și invers. Aveți impresia că noi am cîștigat ceva? Am înțeles mai bine propunerile legii, subtilitățile din sistem sau pericolele lui?

N-am înțeles nici punctul de vedere al Ministerului și nici pe cel al Guvernului. Pentru simplul motiv că el n-a fost exprimat.

În mod total contraproductiv, proiectul de lege a ieșit pe piață cu un scandal. Președintele ar fi putut să-i invite la Cotroceni pe cei implicați și să discute acolo problema opoziției lui Arafat, instituțional și nu la televizor. Iată că intervenția publică nu i-a adus beneficii, nici președintelui și nici publicului care n-a înțeles mare lucru. Nici măcar lui Arafat.

Și toate astea, înclin să cred, datorită incapacității ministerului de a gestiona noul proiect de lege. În general, ca și pe Legea Educației, lentoarea cu care guvernul promovează o lege nouă îl scoate din minți pe președinte și se ajunge aici datorită incapacității de dialog și negociere a actualei puteri în interiorul său, pentru soluționarea diferendelor de opinii pe legi. Vă amintiți că la Legea Educației guvernul a avut opoziție chiar din interiorul partidului? Atunci, senatorul Hărdău a frînat dezbaterea ei în Senat mai bine de o jumătate de an. Cum a fost posibil? Tot datorită lipsei de decizie și de putere de negociere a guvernului.

E ceva ce nu merge.

Citește în continuare „Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?”

Orbii lui Lăzăroiu şi caracatiţa pe care se pregăteşte să o străpungă la o conferinţă de presă

Declaraţiile ministrului
Sebastian Lăzăroiu

– Ministerul pe care il conduc are ca scop reducerea cheltuielilor cu asistenta sociala – va spun, e un dezmat. Daca nu punem capat, si avem ca scop reducerea cu un punct procentual a cheltuielilor, n-avem nicio sansa. Vor continua controalele, Romania e o tara prea saraca sa inventeze saraci. Asta fac primarii, inventeaza saraci ca sa fie votati.

– N-avem forta de munca calificata, pentru ca ii tinem acasa si le dam bani pe care nu-i merita. Sunt sase milioane acasa, dar s-ar putea sa fie chiar mai multi. Din acesti sase milioane, cred ca putem sa dam linistiti la o parte 30% care iau bani fara sa-i merite, incurajati de autoritati, in special de cele locale.

– E foarte important, in toata aceasta perioada, sa-i vedem pe cei care sunt cei mai vulnerabili (…) Cu ce sa-i mai ajuti pe niste saraci, cand noi dam bani unor inchipuiti handicapati din Hunedoara? Nu va dura mult, e nevoie doar de vointa politica. In toamna asta se va intampla. Sunt partide care beneficiaza de aceste fraude din sistem.

(Declaraţii preluate de pe Ziare.com)

Intr-un sat din Moldova s-au descoperit 300 de orbi. Toti primesc pensie de handicap. Unul dintre ei, coborand din tractor, a spus ca nu vede prea bine, dar s-a obisnuit si iata, se descurca. Intr-un alt sat, din Transilvania, sunt 200 de psihopati. Unul mai bolnav decat altul. Cum e posibil asa ceva?

Evident, problema vine din sistem, nu de la beneficiari. Nu ne putem inchipui ca nea Gheorghe s-a gandit intr-o noapte cum sa faca rost de bani si gata, a gasit solutia: se da orb si primeste pensie. Fireste ca nu asa s-au intamplat lucrurile.

Coruptia s-a nascut in sistemul de sanatate. Acolo, un medic, oculist sau psihiatru sau altceva a oferit un diagnostic exagerat unui nea Gheorghe pentru care a luat spaga. Nea Gheorghe, devenit orb, a fost indrumat spre comisia de handicap, unde i s-a spus si cat este taxa, iar apoi, nea Gheorghe avea, fireste, sa spuna prin sat, sa se duca vestea.

Au urmat nea Vasile cu nevasta si, mai apoi, tot satul. Orbirea s-a produs prin molipsire, iar pensionatul a devenit o sursa de spaga in fiecare an la revizuire. Pentru ca pensiile de handicap sunt revizuibile anual. Asadar, o fabrica de bani pentru medici si comisii, pentru functionarii unor inspectorate si un intreg lant de putreziciune. Cei din satul cu deprimati aveau acolo un spital de boli psihice si, iata, asa s-a putut intinde molima schizofreniei pana la limita oricarei inchipuiri.

Cu alte cuvinte, asistatii sociali sunt obiectul muncii si al profitului unui intreg sistem institutional apartinand statului roman, el nu a picat din cer si nici nu a aparut ca o excrescenta pe dinafara sistemului, adaugat cumva de inchipuirea bolnava si hulpava a unui amarat din Saracestii din Deal. Este un sistem corupt de colectare sistematica de bani prin intermediul unor nenorociti care s-au bucurat si ei, in nimicnicia lor, ca primesc un ban, chiar daca, din ei, trebuia sa dea tainul regulat inapoi.

Citeşte mai departe!