Mi-am petrecut copilăria în preajma Jiului. Nu mi-a plăcut deloc, dar îl priveam adesea. Jiul era un rîu ciudat. Negru și murdar ca iadul, nu-ți venea să te arunci în el. Apele lui mîloase îți provocau greață. Acum e alb ca sticla, a înghițit minele de pe Vale și după ce le-a digerat cu totul, dă să înghită copiii cuminți. Unu, doi, trei, patru.

Cronica ultimelor știri de acasă sună alarmant.

„Patru tineri s-au aruncat în ultimele săptămâni în apele Jiului, iar doi dintre ei au fost găsiţi prea târziu. Ieri, poliţiştii au împiedicat un băiat de 14 ani să se arunce în râu cu un rucsac plin de pietre în spate. Elevul, care este în clasa a VIII-a, a lăsat un bilet în bancă prin care şi-a anunţat colegii că vrea să se sinucidă pentru că a rămas corigent la geografie.

Citește mai departe!