Fără iluzii: vă dau o știre proastă, nu se contabilizează! Da, iată, nu cred că se contabilizează nimic, acolo, Sus! Nu ni se trec faptele pe răboj: pentru cele bune – serviți un loc în rai! Nu, nu așa funcționează! Am avut întotdeauna impresia că e o pistă falsă, dar acum am convingerea asta.
Gazetino s-a obișnuit să comunice oarecum impersonal cu cititorii săi, cam toată săptămîna. Singura zi destinată unui dialog nonconformist a fost sîmbăta. Și este prea puțin pentru stilul press-nouveau pe care-l practic. 🙂
Gesturile imprudente ale lui Traian Băsescu i-au scos din sărite pe intelectualii care-l susţineau. I-a oripilat pe cei mai subţiri şi prin contagiune, middle-clasa intelectuală s-a scîrbit şi ea, a intrat în rîndul intelectualităţii înalte. N-a mai rămas mare lucru în jurul acestui preşedinte, şi-a făcut-o cu mîna lui.
Acum, Victor Ponta a sărit el asupra prăzii, a aruncat năvoadele ca să-i prindă pe intelectualii rătăciţi de preşedinte. Am văzut că şi colegii mei au decriptat astfel gestul grăbit al lui Ponta de a-l debarca pe Vanghelie, imediat după scandalul iscat de Traian Băsescu pe tema declaraţiilor despre rege. S-a prea grăbit să le arate intelectualilor că-l dă la o parte pe „analfabetul” de la Bucureşti ca să le facă loc. Calculele lui pot să pară evident oportuniste în ochii fini ai intelectualilor: dacă peştii sînt educaţi să vadă plasa, nu mai intră acolo.
Vă mai amintiți de ei? Au fost cei mai mulți, au fost cei mai mulți și mai nedoriți copii ai României. Deși nu toți s-au născut prin decret, sute de mii de familii, la sfîrșitul anilor 60, au strîns din dinți și au mai primit un copil nedorit în viața lor. Este cruda realitate despre care nici noi, nici voi nu vrem să vorbim. Pentru că nici părinții, nici copiii nu se fac vinovați de aberația totalitarismului.
Așa că viața a mers mai departe și Citește în continuare „Singurătatea unei generații. Pentru toți cei care nu au somn”
Vrem să schimbăm lumea în care trăim sau nu? Cam aceasta ar fi întrebarea, hamletiană să zicem, la care românii ar trebui să aibă deja răspunsul. Pentru că, dacă vrem să o schimbăm, atunci avem de făcut cîteva lucruri simple. Identificăm domeniile esențiale pe care se poate clădi o societate mai sănătoasă și apoi facem legi care să schimbe lucrurile din temelie. Să le schimbe în funcție de ce ne propunem să obținem. Vrem o țară guvernată corect, întărim justiția, vrem o țară competitivă pe piața muncii și deschisă la minte, reformăm educația. Nu vrem, nu facem. Cam așa se reduce, simplu și la obiect, situația.
Gazetino 