Amintirile unui copil care a stat la „arest”. Și de ce n-ar trebui să ne oripilăm

Săli de „detenție” pentru copiii care fac prostii în școli? Ministerul a anunțat că are intenția de a crea așa ceva, iar reacțiile au fost bizare. Ceva între mișto și oripilare.
Modelul este american, acolo se practică reținerea copilului într-o încăpere specială pentru cîteva minute sau un ceas, dacă a fost indisciplinat în timpul cursurilor. Este supravegheat, i se dă și ceva de lucru.

Dar mi-am amintit că și la noi, la țară, aveam așa ceva, cu 30 de ani în urmă. Eram două clase într-una, doamna învățătoare Nicoleta lucra bine, temeinic, chiar se descurca cu noi. Dar cei mai mulți eram copii năzbîtioși, învățați să ne descurcăm în viață, de mici. La trei ani aprindeam focul, la cinci pășteam vitele.

Băieții știau să mîne carul cu boi, iar fetele văzuseră deja cum fată o oaie sau cum moare „ăl bătrîn”. Copiii nu se speriau cu una cu două, nicio riglă peste degete nu-i deranja prea tare. Geta lui Pirici oricum avea mîinile fierte de ape, cu pielea zbîrcită ca de babe. Copiii munciți nu prea mai simt multe.

Atunci, doamna învățătoare a inventat ceva. Sau poate învățase asta la Școala Pedagogică de la București, căci făcuse așa ceva!

Citește în continuare „Amintirile unui copil care a stat la „arest”. Și de ce n-ar trebui să ne oripilăm”