Sunt 12 cercetători care scormonesc mlaștina, îi caută secretele și fac un plan de dezvoltare durabilă a rezervației, un plan bazat pe trezirea interesului comunității locale pentru valoarea locului și potențarea lui în viitor. Sunt două organizații nonguvernamentale care au în custodie rezervația și-n primăvara aceasta au făcut un proiect pentru a accesa fonduri europene, iar de la 1 iulie s-a semnat contractul pentru 500.000 de euro.
Pământ și atât. Cât vezi cu ochii. Dar ceva anume face ca el să arate altfel pe fiecare petic încălzit de soare. Păduri, lanuri de porumb și floarea soarelui, fânețe și câmpuri cu flori, un peisaj romantic, domesticit de mâna omului, frumos ca în cărți, colorat și parfumat. Peisajul care însoțește drumul spre Stufărișul de la Sic seamănă izbitor cu sudul Franței, l-ar gusta din plin orice turist. Doar că șoseaua este plină de gropi, ruptă, surpată pe zeci de metri, infernală. E un drum județean de care nu s-a apucat nimeni în ultimii zeci de ani să-l repare. Au umplut hârtoapele cu pietriș pe care apele l-au dus la vale cu prima ocazie. Primarul din Sic spune că drumul spre comuna sa a fost dintotdeuna o problemă: poate pentru că a fost atât de prost, locurile lor au rămas izolate și acolo s-au păstrat cel mai bine tradițiile.
