Îmi place. Despre cum s-o iei mai ușor

Au fost două evenimente la care n-am putut să merg anul acesta. Sincer vă spun, mă bucur!

La Balul Operei și la lansarea Elenei Udrea.

Despre Bal știam destule ca să nu mă mai amuze sau, chiar, să mă scoată din sărite. Am scris anul trecut ce cred despre sindrofia prăfuită cu iz de bordel provincial, nu mai insist. E tot ce putem noi, suntem mărunți și snobi, ne facem de râs cu orice ocazie și nu ne pasă, noi ne credem buni!

La Udrea…? Unii spun că s-au plictisit, alții că madam a stârnit aplauze frenetice! Vedeți, nimeni nu e perfect!

Dar ce voiam să vă spun? Citește în continuare „Îmi place. Despre cum s-o iei mai ușor”

Ești singurul care poate

În jocul tău cu lumea, cîștigi dacă ai mai multe cărți pe mînecă. Mai multe cărți. Resurse de oxigen pentru momentele H. Cînd esti gata să te pierzi, îți amintești de cartea ta, ascunsă sub învelișul de piele, acolo unde spun unii, e miezul. O umbră de amintire, un sentiment, un vis. E cartea ta, o scoți zîmbind, la lumină și jocul începe iar. Și iar.

Pînă la urmă, fir-ar să fie, ești inepuizabil. Te poți rostogoli într-o clipă peste toate povîrnișurile lumii să-i umpli, cu preaplinul tău, crăpăturile. Ești singurul care poate.