La ce folosește păstrarea „hărții etnice”? Economia de bantustan

Discuțiile publice privind modificarea structurii administrativ-teritoriale au atins un stadiu paroxistic. Victor Ponta declara recent că, dacă reorganizarea va avea loc, atunci, după ce va veni la putere, va reface actualele județe. Președintele UDMR, Kelemen Hunor, este citat de cotidianul Washington Post cu declarația potrivit căreia maghiarii vor ieși în strada pentru a se opune acestei reforme. Săptămâna trecută, vicepremierul ungar Zsolt Semjen afirma că proiectul de reorganizare administrativă a României ar fi o „schimbare intenționată și inacceptabilă a hărții etnice”.

Ultima luare de poziție, venită din partea unui reprezentant al statului maghiar, a dus povestea în pragul unui incident diplomatic. Premierul Emil Boc a reacționat spunând că aceasta chestiune ține de statul român, în timp ce ministrul de externe a calificat declarația ca provocatoare și l-a convocat pe ambasadorul ungar la o discutie lămuritoare. Ce ascunde însă această „hartă etnică” pe care vrea să o protejeze puterea de la Budapesta, ce interese economice și politice se află în spatele ei și de ce se opune UDMR cu disperare unei astfel de perspective?

Citește în continuare „La ce folosește păstrarea „hărții etnice”? Economia de bantustan”

Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei

Două evenimente, ca să le zicem așa, ne-au luat prin surprindere și au stîrnit întrebări, controverse. Tema regionalizării, aruncată pe piață de președintele Băsescu, și un nou trust de presă local în care s-au asociat oameni din zone politice și de influență diferite: Vasile Dâncu, Ioan Rus și Arpad Paszkany.

Citește în continuare „Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei”

Descentralizarea sună întotdeauna de două ori

Aş putea spune că sunt o olteancă neaclimatizată în Ardeal. Şi astăzi, când apele inundă Oltenia mea, mie mi se udă pantofii. Sufletul meu îi încape pe toţi fraţii de dincolo de munţi, arşi de soare, desculţi şi mai bătrâni decât restul lumii. Un gând îmi este tot timpul la ei. La sărăcia, la ce au făcut şi ce nu pot face, la ce aşteaptă şi la ce primesc ei de la vremurile pe care sunt nevoiţi să le trăiască, la fel ca toţi românii. Poate doar pe Mischie l-am urât pentru cât rău a făcut el „ţării” pe care a condus-o.

Trăiesc aici şi acolo, tocmai de aceea, pot înţelege mai bine decât alţii ce se întâmplă cu sufletul românului atunci când vine vorba de o reîmpărţire a ţării, fie administrativ financiară, pe regiuni de dezvoltare fie în regiuni istorice. Am acest „privilegiu” de a trăi cu inima ruptă în două, dar şi pe acela de a şti ce-i separă şi ce-i uneşte pe românii de dincolo şi de dincoace de Carpaţi. În fond, chestiunea descentralizării are două componente serioase: mentalitatea şi sistemul. La noi, mentalitatea susţine sistemul şi sistemul menţine mentalitatea. Faptul că „victimele” sistemului centralist sunt şi primele adversare ale descentralizării are o explicaţie banală: oamenilor săraci le este teamă de singurătate.

Şi eu m-am săturat de România. M-am săturat de o Românie a prostiei, a incompetenţei, a hoţiei, a minciunii. Dar nici nu vreau, în locul ei, o Românie Citește în continuare „Descentralizarea sună întotdeauna de două ori”