Răul e ca apa, cînd se revarsă, intră peste tot

Nu te poți feri din calea răului. Dacă se revarsă, e ca apa. Umple strada și n-ai cum s-o oprești să nu-ți intre și ție printre gard în curte, apoi în casă, în pat, în gură, pe sub piele.

Răul nu se oprește ușor. Dar ca să ai totuși speranța că o poți face, trebuie să păstrezi un pic de bine, ca maiaua de la pîine, ca pe sămînța de mei, ca mănunchiul de vietate de pe Arca lui Noe.

Așa că, dacă vedeți că vine, băgați fiecare un pumn de bine în sîn și ascundeți-l acolo. Să-l avem la nevoie.

Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii

Am ajuns în cîteva ierni pe drumuri ciudate, coborîte parcă anume din cer ca să-mi încerce mintea. Am nimerit în miezul iernii, pe cîmpurile pîrlogite și pustiite, spre Ineu. De-o parte și de alta, se întindea cîmp de scaieți împungînd zăpada. În față, pe limba portocalie, sticloasă, cîrduri de ciori negre, înfipte în pojghița drumului de lut, ca cioclii. M-am aplecat să pipăi coaja aprinsă ca de purpură.

Citește în continuare „Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii”