A fost sau n-a fost degeaba?

Toată lumea cred că a învățat ceva din întîmplările acestui început de ianuarie.

Președintele a cedat primul, s-a întors și și-a reparat greșeala. E o premieră ca Traian Băsescu să recunoască, chiar și implicit, că a greșit și să revină asupra deciziilor.

Poate că acum a învățat că trebuie, înainte de a sări la gîtul cuiva să verifici și să discuti personal cu personajul care ți-a fost livrat pe post de țap ispășitor. Poate că-l convingi de adevărul tău. Poate că găsiți împreună calea. Un dialog la Cotroceni cu Emil Boc, Raed Arafat și Ladislau Ritli era infinit mai constructiv decît o ceartă la televizor.

Citește mai departe

Întoarcerea lui Arafat

Puterea reclădește edificiul proaspăt dezintegrat: a retras legea Sanatății, pornește dialogul și l-a recuperat pe Raed Arafat în sistem. Pînă acum a reparat ultimele daune, făcute, așa cum am mai spus, din incapacitatea guvernului de a promova un proiect de reformă și din inabilitatea cu care președintele a încercat să o pună pe tapet, sărind la gîtul cui nu trebuia.

Sînt mișcări care, împreună, pot genera un oarecare efect, unul de calmare a publicului. Dar, de acum înainte, puterea va trebui să ia în calcul o prestație vizibil mai bună sau o schimbare totală de gardă.

Va trebui să înțeleagă că nu poți să vrei să guvernezi o țară și să n-o faci, de fapt.

Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?

După scandalul iscat între Traian Băsescu și Arafat au rămas cîteva întrebări esențiale fără răspuns. Ca de obicei, problema serioasă și care ne privește pe toți: Legea Sănătății a fost acoperită de răfuiala televizată a celor doi oameni importanți. Conflictul a fost redus la sentimente, cei care-l iubeau pe Arafat îl urăsc și mai mult pe Băsescu și invers. Aveți impresia că noi am cîștigat ceva? Am înțeles mai bine propunerile legii, subtilitățile din sistem sau pericolele lui?

N-am înțeles nici punctul de vedere al Ministerului și nici pe cel al Guvernului. Pentru simplul motiv că el n-a fost exprimat.

În mod total contraproductiv, proiectul de lege a ieșit pe piață cu un scandal. Președintele ar fi putut să-i invite la Cotroceni pe cei implicați și să discute acolo problema opoziției lui Arafat, instituțional și nu la televizor. Iată că intervenția publică nu i-a adus beneficii, nici președintelui și nici publicului care n-a înțeles mare lucru. Nici măcar lui Arafat.

Și toate astea, înclin să cred, datorită incapacității ministerului de a gestiona noul proiect de lege. În general, ca și pe Legea Educației, lentoarea cu care guvernul promovează o lege nouă îl scoate din minți pe președinte și se ajunge aici datorită incapacității de dialog și negociere a actualei puteri în interiorul său, pentru soluționarea diferendelor de opinii pe legi. Vă amintiți că la Legea Educației guvernul a avut opoziție chiar din interiorul partidului? Atunci, senatorul Hărdău a frînat dezbaterea ei în Senat mai bine de o jumătate de an. Cum a fost posibil? Tot datorită lipsei de decizie și de putere de negociere a guvernului.

E ceva ce nu merge.

Citește în continuare „Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?”