Știrile despre copiii care se sinucid mă umplu de o tristețe fără margini, nici nu cred că sînt știri mai tragice decît astea. Te oprești la ele și rămîi buimac pînă cine știe cînd. Dacă reușești să citești mai departe, descoperi cam ce știai despre tipicul situațiilor: copii buni, minunați, unii geniali, care într-o zi n-au mai putut trece peste o nedreptate, peste un adevăr crunt, peste o mîrlănie a unor profesori sau colegi, copii hipersensibili și umani, se răcesc brusc în relația cu lumea și gata!
Nici nu ne putem imagina cîtă suferință trebuie să fie într-un suflet de copil cînd ia o astfel de decizie.
De fiecare dată cînd aud de așa ceva, mi-l amintesc pe Gogoașă. Dar acum nu pot, pur și simplu nu pot să vă scriu despre el!
