Etichetă: presa

De ce presa de blog cîștigă teren. Un experiment care trebuia trăit

După 20 de ani de presă pe la diferite ziare, site-uri, radiouri, adică o presă instituționalizată, ca să zic așa, am trecut și la presa „personalizată”, așa cum este cea de blog. Anul trecut, pe vremea aceasta, a apărut Gazetino. Scrisul pe blog e un fel de „artă pentru artă”, un examen foarte greu, pe care-l trăiești numai dacă vrei. E un experiment pe care-l faci punînd în joc toate resursele tale, nimic altceva.

Jurnalistul de blog se află în situația unui om liber, liber să-și asume el, și nu ziarul sau altă organizație din care el să fie doar o rotiță, propria conduită, informațiile livrate, judecata critică, atitudinea.

Este doar el, cititorii și Dumnezeu.

Citește mai departe!

Cazul Apostu. Cum s-a putut ajunge aici?

1. Cu o opoziție slabă sau mînjită ea însăși. Înclin să cred că e mînjită. Fiecare dintre consilierii ce ar trebui să facă opoziție, capătă ce vrea, niște favoruri și tace, închide ochii. Altfel, simpla privire aruncată peste contractele Primăriei ar fi trebuit să te scoale din mormînt.

Citește mai departe!

Despre cum se poate deștepta presa cu bani europeni. Ceva foarte indicat

La începutul anului 2009, atunci când criza începea să-și arate colții, discutam cu colegii din presă despre posibile soluții financiare pentru acest domeniu, atât de sensibil și din punct de vedere economic, dar și profesional: o presă săracă este o presă vulnerabilă, predispusă la compromis.

Dan Tăpălagă, unul dintre șefii de la Hotnews.ro, și Dan Turturică, redactorul șef de la România Liberă, dar și Cornel Nistorescu, director la Cotidianul, au fost de acord că fondurile europene pot fi o soluție pentru a păstra pe piață presa românească, fiecare dintre ei arătând preocupare pentru viitorul presei pe timp de criză.

Citește mai departe!

De stînga sau de dreapta în presă. Ideologia nu ține loc de etică profesională

Există o discuție acum despre clarificări doctrinare și în ceea ce privește presa. Să fim sau nu în mod transparent de stînga sau de dreapta? Ideea e că presa noastră nu a avut inițial astfel de principii, le-a căpătat în funcție de nevoia de a justifica o atitudine post-factum.

Adică, o parte a presei a susținut măsurile de austeritate. De ce? Vine acum și spune, sprijinită de cîrja ideologică: pentru că este de dreapta! O altă parte a presei urlă disperată împotriva guvernului, invocînd suferința și sărăcia poporului. Chiar dacă în realitate acesta este un comportament exagerat în slujba mogulilor, pot veni acum analiștii cu acoperirea „legitimă” că ei sînt de stînga și, deci, niște principii ideologice stau la baza acestei isterii.

Citește mai departe!

Vasile Dâncu ne explică de ce face un trust de presă. Pe mine m-a cucerit

Vasile Dâncu a publicat pe blogul său un răspuns (vezi aici) la întrebările cunoscuţilor, şi ale mele, desigur (vezi aici), legate de noul trust de presă pe care-l pune acum pe picioare. Explicaţia lui îmi place, înţeleg ce vrea să spună Vasile despre calea inimii. Am mers pe drumul acesta de ani buni de una singură, vedeţi cartea mea de reportaje Conspiraţia oamenilor liberi. 40 de călătorii în căutarea unui drum.

Dar eu nu am găsit pînă acum oameni care să investească în această formulă de presă. Mă bucur tare mult, şi cred că este singura veste bună pe care am primit-o de foarte multă vreme încoace, să aflu că şi calea aceasta, a sincerităţii implicate, a credinţei în ceea ce faci, trezeşte atenţia. Este calea cea bună.

Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei

Două evenimente, ca să le zicem așa, ne-au luat prin surprindere și au stîrnit întrebări, controverse. Tema regionalizării, aruncată pe piață de președintele Băsescu, și un nou trust de presă local în care s-au asociat oameni din zone politice și de influență diferite: Vasile Dâncu, Ioan Rus și Arpad Paszkany.

Citește în continuare „Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei” →

Presa nu moare dar se predă. 6.000 de jurnaliști pe drumuri

Presa are grave probleme. Și economice, și de conținut, și de imagine. Dar problemele ei interne ar conta mult mai puțin dacă dispariția sau slăbirea puterii ei nu ar duce la degradarea democrației și la alt gen de probleme, care țin de societate. Am citit zilele trecute un raport care-ți dă fiori. 6.000 de jurnaliști au rămas fără joburi și peste 50 de ziare din provincie au dispărut definitiv.

Problemele sînt complexe, aici s-au combinat efectele crizei economice (anul acesta publicitatea are un buget de 20 mil. de euro pe țară, iar în 2008 era de 80 mil. euro) cu cele ale crizei de credibilitate. Citește în continuare „Presa nu moare dar se predă. 6.000 de jurnaliști pe drumuri” →