România nu are o tradiţie în materie de pus premieri. Ei apar pe valul partidului favorit, sînt numiţi de preşedinte în funcţie de ce vecini a avut pe scara blocului sau de ce potenţial de sacrificiu are personajul aruncat în joc. Nu a existat un portret robot de premier, cum nu a existat un portret ideal de preşedinte. Să fie intelectual, să fie educat, să se priceapă la diplomaţie sau la economie.

Nu. Noi am avut premierii preferaţi din grupul cel mai apropiat preşedintelui; de la Ion Iliescu încoace, lucrurile cam aşa au stat. Excepţie făcînd Stolojan şi Tăriceanu. Unul a ajuns acolo din necesitatatea momentului, iar celălalt din algoritmul unei alianţe. Dar nu pentru că ar fi întrunit nişte caracteristici demne de o astfel de funcţie.

Mai mult