Citesc cu stupoare ce spun studenții despre liderii lor, președinți, prefecți etc., deși trebuie să vă mărturisesc că pe cîțiva de la UBB i-am cunoscut personal și am avut tot felul de surprize din partea lor.

1. Se băteau la un moment dat care să ia postul de prefect al studenților din UBB. Postul acesta este important pentru că are o mare încărcătură politică – din vîrful ierarhiei se manipulează studențimea – dar și pentru că aduce beneficii financiare,(prefectul respectiv manevrînd fondurile după bunul plac) și tot el are importanță în economia Senatului de unde poate influența votul la alegerile din universitate și nu numai. În fine, este important pentru rector.

2. Rectorul are un preferat, mîna dreaptă și vechilul baronului pe feuda căministă. Este, ca și rectorul, nemuritor. Are și un nume predestinat: Ciubuc. Andrei Ciubuc. Ocupă funcția de vreo trei mandate, pentru care tot trage de studiile postuniversitare ca să mai poată fi legal în funcție. Vă dați seama, pentru orice tînăr studiile se termină după patru-cinci ani. Ale lui Ciubuc nu se mai termină. Un ziar local îl numea „veșnic” încă din 2007!

Citește mai departe!