Încă o călătorie și un gând despre presă și politică

Poate n-ați văzut tot Parisul, așa că hai să ne mai plimbăm și azi o tură. Ce mi-a rămas viu în minte, din călătoriile noastre, virtuale, este cântecul păsărilor pe străzile Parisului, așa-i?

Să știți că nu e chiar așa de rău să ai varicelă! Ai niște frisoane, din când în când, un fel de amețeală permanentă, dar nu mare lucru, te mănâncă și te ustură pielea în acelați timp, dar nu e rău! Nu mă pot plânge! Aș putea spune că atunci când ai varicelă e mai bine ca oricând! Pentru că în primul rând faci ce vrei și apoi, toți ceilalți stau la distanță! Te și umflă râsul!

dar altceva vroiam să vă spun, ceva la care m-am gândit zilele astea.
Ar trebui ca presa și politica să fie declarate incompatibile, să fie interzis prin lege să le faci deodată, atât ca jurnalist cât și ca patron de presă! După ce s-a întâmplat în Italia și ce se întâmplă acum la noi, ar fi cazul să rupem pisica! Se contaminează și fac posibilă manipularea! Ori, manipularea în scopuri politice, propagandistice este toxică, poate fi amendată de OPC!

Boris. Povestea unei ierni

Boris s-a pierdut în aeroportul din New-York. A cutreierat cîmpurile din jur, străduțele, a umblat prin gunoaie și a dormit pe sub scări. Ziua pornea lihnit pe străzi, cu ochii pierduți pe vitrine. Nu cunoștea pe nimeni și nimeni nu-l cunoștea pe el. Se apropia Crăciunul și frigul devenea insuportabil noaptea, iar Boris simțea că nu mai are puteri.
Din cînd în cînd își auzea aievea numele strigat și o voce cunoscută. Simțea în aer că cineva îl caută, cineva la fel de disperat ca și el. Simțea că îl așteaptă.

Citește mai departe!

Poveste de weekend. Ziduri din cuvinte

Ni se întîmplă, prea des în vremurile astea, să tragem ușa după noi. Zbang! Cu putere: zbang! Să se cutremure trecutul de hotărîrea noastră, de furia noastră, de puterea noastră! În urmă rămîne doar tăcerea. Apoi construim ziduri între noi și ei, ziduri de cuvinte clădite temeinic în capul nostru. Fraze puternice, motivații gata fabricate, care ne dau dreptate, ne protejează, ne apără, ne dau un sentiment bun, că sîntem adăpostiți la umbra lor. Nu mai există dacă.

Citește în continuare „Poveste de weekend. Ziduri din cuvinte”