Etichetă: pod

Vă mai amintiți de Podul Iubirii de la Coșbuc?

Eu, da. Iar azi am vorbit despre el cu un inginer român plecat in Canada care a găsit articolul pe internet si impresionat că există așa ceva acasă, vrea să se implice în restaurarea podului. În Canada a refăcut deja două poduri acoperite.

Povestea este impresionantă. Podul de aici, din satul lui Coșbuc, e lăsat să se năruiască, iar inginerul de acolo are într-o zi o străfulgerare, caută în haosul internetului și-l găsește, apoi e gata să-l salveze.

Dar amănuntele acestei povești in care un pod de lemn peste o apă este salvat de un pod de eter între oameni, am să v-o scriu în Transilvania Reporter.

Ultimul pod

M-au fascinat dintotdeauna podurile. O parabolă pe tema podului a fost şi prima mea proză publicată de Marin Sorescu într-o revistă literară. Aveam 17 ani.

Mai tîrziu podul a devenit de-a dreptul esenţial, trăiam în lumi diferite şi trebuia să trec zilnic dintr-o parte în alta.

Acum mă uit la ele cu duioşie şi le îmbrăţişez ca pe oameni. Podurile au devenit locuri sacre de unde simt şi văd mai bine totul.

Mîine am să plec spre unul dintre ele. Mă aştept să-l găsesc în genunchi, dar îl voi găsi. Am să vă povestesc la întoarcere totul.

Omul care aduce podul. Sau cînd Antreprenorul e marinar

Nicolae era primul fiu al porcarului, întemeietorul satului. Zis și Papa. Băiatul fugise într-o seară de iarnă peste cîmpuri, prin zăpadă, de la porcăria boierului. Cu gînd să nu se mai întoarcă și nu s-a mai întors. Pe drum l-a prins o căruță. A sărit și el din mers și nu s-a mai uitat înapoi. Oamenii erau lemnari și odată plecat cu ei, le-a ucenicit pînă cînd a învățat meserie. Cu timpul s-a întărit ca meșter și și-a făcut echipa lui. Făcea acoperișuri la case, porți domnești, care și căruțe de mare finețe.

Nicolae a refăcut întreaga casă părintească a lui Tudor Vladimirescu. Bucățică cu bucățică, el și echipa lui de meșteri tîmplari au pus lemn nou în locul lemnului vechi și azi ea e în picioare. Pe la 1910, au sosit austriecii. Erau ingineri cu școală și proiectau poduri la comanda statului român. Aveau planuri mari, iar Nicolae vroia să lucreze cu ei. Așa a ajuns el într-o vară de început de secol să afle din mîini străine meșteșugul podului.

Făceau un pod, venea ministrul, se adunau satele grămadă Citește în continuare „Omul care aduce podul. Sau cînd Antreprenorul e marinar” →