Sigur ați auzit din multe părți despre Școala de la Cluj și succesul ei internațional. În esență, este vorba de o mișcare artistică de anvergură, de pătrunderea unor lideri pe piața Occidentală, care au atras atenția asupra lor și implicit asupra Clujului. După ei, amușinând prada, au venit curioși grămadă. Toți încercând să afle ce e cu valul ăsta și care e pontul. Pontul e unul mare și se va vedea mai încolo. S-ar putea să avem de-a face cu un vulcan care stă să erupă. Doar că orașul nu este pregătit pentru asta.
Etichetă: pictura
Poveste de weekend. Ești ceea ce vezi
Locul acela nu are nimic comun, pînă și aerul este altfel, lumina, nisipul drumului și culoarea ierbii nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut. Bizar și arhaic, frumos ca un curcubeu, are forța de atracție a locurilor stranii, vrei să le memorezi repede, poate vor dispărea.
Scufundat între dealuri, trăiește pe apucate sfîrșitul istoriei lui. De pe culmile dealurilor îl pîndesc sondele, ca niște pușcași profesioniști pregătiți să schimbe lucrurile. Am fost acolo astă vară și vreau să vă duc cu mine, preț de cîteva fotografii.
Călătorie într-o lume nouă. Epicentrul de la Cărbuneşti
Noaptea trecută a fost cutremur. La 1 şi 58 de minute, cînd toată lumea dormea, poate de asta nici nu l-a simţit mai nimeni. Toată ziua de ieri numai despre asta s-a discutat la epicentrul din Cărbuneşti. Fiecare întreba pe fiecare dacă a simţit cutremurele. Uite, domne, odată este şi Cărbuneştiul un epicentru (recunoaşteţi, ce frumos sună: epicentru!) şi nimeni să nu simtă nimic?!
